”Leopardul mergea nevăzut prin zăpadă” Istoria unui cyborg din regiunea Cernăuți

În anul 2014, Valerii Crasnean era militar în cadrul batalionuli ”Aidar”, apoi a trecut în Pravîi sector(Sectorul de dreapta) și până în anul 2015 devine comandantul unui pluton de asalt numit „Fluturii negri”. A participat la luptele pentru aeroportul Donețk, iar de la începutul războiului pe scară largă a apărat periferiile orașului Kiev, informează audiovizualul public Suspilne.

Anatolii Marcus, camarad de arme: ”Apărarea propriu-zisă a aeroportului din Donețk era, să zicem așa, frontiera Ucrainei și o demonstrație a motivației forțelor armate ucrainene, a voluntarilor care apărau țara împotriva ocupanților ruși. A fost un fel de cetate, aeroportul din Donețk a rezistat până în ultimul moment, până când terminalul a fost distrus. Și acei băieți care au rămas acolo, unii au murit, alții au fost luați prizonieri, dar au fost acolo până la ultimele lupte… Începând cu 17 și până pe 21 ianuarie 2015, cerul era roșu, 24 de ore bombardau Aeroportul din Donețk. Acolo unde se aflau băieții noștri.  Era imposibil să fie evacuați răniții de acolo. Deja pe 19-20 ianuarie nu mai putea nimeni intra acolo. Un iad adevărat…”

Natalia Voloșina, soția militarului: ”Pe 27 decembrie 2017, s-au născut copiii noștri – un băiețel pe nume Mîkolka și o fetiță pe nume Bogdanka, care acum au deja 6 ani.  Prin anul 2019 am plecat în Germania și am trăit acolo doi ani. Am revenit în țară la sfârșitul anului 2021, așa am decis. Era mai mult legat de unele circumstanțe familiale… A decedat tatăl… Iar undeva pe 10 februarie, i-am adus cizmele la reparații… Pe 15 februarie i-am cumpărat haine de iarnă, se pregătea deja. În data de 24 februarie a primit mii de apeluri de aici, de la foștii camarazi de arme…

El a început activitatea sa de militar în Pravîi Sektor (Sector de Dreapta) în anul 2014 și aceasta a fost pentru totdeauna, cum se spune… Iată, pentru apărarea aeroportului din Donețk, medalia Danilo Halițkii, foarte importantă pentru Valerii. El ear ca un Erou național al Ucrainei, oamneii au votat și pe 25 februarie a plecat la Kiev împreună cu alți camarazi de arme din Cernăuți.

Când era în unitatea 107 din apărare teritorială a instruit băieți din servicii speciale… Iar în data de 3 noiembrie, îndeplinind o misiune de luptă, mașina lor a fost lovită de un exploziv și Valerii a murit pe loc…

Valerii avea, așa, un obicei de a merge foarte tiptil, atât de tiptil încât nici nu era auzit…  De aceea probail camarazii de arme l-au numit ”Leopard”…”