Limba noastră maternă

Despre limba maternă s-au  scris și se scriu în permanență: versuri, proză, eseuri, cântece, balade, doine… Fiecare popor are limba lui și se mândrește cu asta. Pentru fiecare trăitor pe acest pământ limba maternă este poarta ce se deschide spre lume. În limba asta rostește primele cuvinte, recită primele poezii, râde, plânge, visează, speră, gândește, fiecare în limba lui.

Noi românii avem limba noastră română. Bogată, frumoasă, cântată de-a lungul secolelor de marii noștri înaintași.  E bine ca fiecare om să cunoască mai multe limbi, dar pe a sa maternă este o datorie sfântă să o cunoști.

Deși sunt profesoară de limba franceză, cunosc la perfecție și limba de Stat, și mai cunosc și alte limbi, dar pentru mine graiul meu e cel mai sfânt.

În limba mea maternă am publicat cărți, articole la ziare și reviste, vorbesc la Conferințe, întâlniri  Simpozioane, prezentări de carte, în primul rând în limba maternă, apoi și în alte limbi, dacă e nevoie.

Tot în limba maternă îi obișnuiesc să scrie și să compună și pe discipolii mei, din cenaclul literar „Lămâița” de la liceul din Cupca. Desigur, că scriu uneori elevii noștri și în limba ucraineană, fac unele încercări de a scrie câte ceva, chiar și în limbi străine, dar principalul mod de a se exprima rămâne totuși limba maternă. Nu odată versurile lor au văzut lumina tiparului în ziarele noastre, dar și în revistele pentru copii „Recreația Mare” și „Prichindeii”.  Iată și acum de ziua limbii materne au pregătit un ciclu de poezii despre cele 4 anotimpuri, despre pace, despre satul natal, despre Bucovina noastră, pe care le vor citi sau recita pe parcursul săptămânii dedicate graiului străbun.

Scriind și publicând de-a lungul anilor, mai mult proză și publicistică, nu puteam șă nu scriu și versuri. Azi, aș vrea să propun cititorilor noștri două poezii pe care le-am publicat nu odată pe paginile ziarelor noastre, le-am inclus și în cartea mea de versuri, le recit sau citesc la diferite manifestări, atunci când e nevoie. Sunt versurile dedicate limbii materne.

Ca româncă îmi iubesc vorba dulce românească, portul, credința, neamul, baștina. Cu ele plec în lume, și oriunde nu m-aș duce nu uit că acestea sunt valorile noastre spirituale.

 Eleonora Schipor