Un duel cu grenade, pierderea unei mâini și evacuarea cu ajutorul unei drone – povestea remarcabilă a sergentului ucrainean cu indicativul „Pele”, se comunică pe pagina de Facebook a Gărzii Naționale a Ucrainei.
Timp de aproape trei luni, militarul Gărzii Naționale a Ucrainei, Costiantin Pepelea, originar din Cernăuți, a apărat o poziție strategică în apropierea orașului Pokrovsk, în regiunea Donețk. În condiții extreme – sub bombardamente constante, fără posibilitatea de rotație, cu provizii limitate și sub presiunea continuă a asalturilor inamice – el și camarazii săi au rezistat, împiedicând trupele ruse să străpungă linia de apărare.
Cazul său ilustrează nu doar o pagină a luptei zilnice purtate pe frontul ucrainean, ci și forța morală, care stă la baza rezistenței ucrainene.
Costiantin Pepelea a lucrat înainte de război în mai multe domenii – în construcții și comerț. Nu a avut nicio experiență militară înainte de înrolare. Cu toate acestea, nu a luat niciodată în calcul posibilitatea de a rămâne departe de război.
„Am trei băieți… Cum aș fi putut privi în ochii lor, dacă m-aș fi ascuns? Dacă fiecare se va ascunde, cine va mai apăra această țară?”, mărturisește el.
După înrolare, a primit indicaticul „Pele”, datorită pasiunii sale pentru fotbal. A fost nevoit să învețe rapid tot ce ține de tactici militare: trageri de precizie, camuflare, acordarea primului ajutor. Dar, după cum afirmă chiar el, ceea ce a contat cel mai mult a fost tăria psihologică.
„Am fost prima dată 17 zile pe poziție, apoi 23. A treia oară – aproape trei luni. Rotația era imposibilă din cauza tirurilor inamice. Primeam apă și hrană din aer, dar adesea nu mai ajungea nimic intact. În ultimele săptămâni, inamicul a distrus complet zona împădurită – rămăseseră doar pământ și cer. Era extrem de greu, dar nu am cedat. Dacă pierdeam acea poziție, nu mai ieșeam de acolo. Ne-a ținut în viață dorința de a trăi și de a ne proteja familiile. Trimiteam mesaje vocale soției – asta mi-a dat putere”, povestește militarul.
Cea mai marcantă experiență a fost primul contact direct cu inamicul. Era responsabil de poziție când a observat că trupele ruse se apropiau foarte mult – până la a le auzi pașii. Apoi au apărut motocicliști ruși. Pepelia, înarmat cu o mitralieră, a deschis focul. În doar câteva secunde, toți dușmanii au fost neutralizați.
Ulterior, într-un alt asalt, trupele ruse au reușit să pătrundă în tranșeele ucrainene, ceea ce a dus la un schimb de focuri de la mică distanță, inclusiv cu grenade aruncate de ambele părți.
„Unul dintre ei a intrat în buncăr. Mi-a aruncat o grenadă, i-am aruncat-o înapoi. Între timp, el trăgea în direcția mea. Eram la 15–17 metri distanță. A mai aruncat o grenadă. M-am aruncat după sacii de nisip – doar talpa bocancului a fost lovită de schije. M-am gândit să-l capturez, dar nu s-a predat și a continuat să tragă. Și-a ales singur soarta”, relatează militarul.
În ciuda presiunii continue și a epuizării, apărătorii Ucrainei nu au cedat. Pepelea a continuat să lovească eficient trupele și tehnica inamicului. În timpul unui nou atac, o grenadă a explodat la doar câțiva centimetri de capul său, rănindu-l grav la mână.
„Am văzut cum focosul s-a desprins, am simțit explozia aproape de cap, la vreo 10 centimetri de mână. M-am ridicat și am fugit spre camarazi, strigând să-mi dea un garou, pentru că nu-l mai puteam scoate pe al meu”, își amintește militarul.
În timpul acelei confruntări, camarazii au observat o nouă mișcare a trupelor ruse, dar au reușit să respingă atacul. În schimb, Costiantin a fost grav rănit și nu mai putea continua lupta.
„Mi-a fost smulsă mâna. Am încercat să pun garoul mai jos, lângă rană, dar nu reușeam. A trebuit să-l aplic mai sus. Am făcut tot ce puteam pentru a supraviețui. I-am spus soției, înainte să plec, că mă voi întoarce. Nu puteam să nu mă întorc”, afirmă el.
Evacuarea s-a desfășurat în condiții extrem de dificile. Cu ajutorul unei drone, Pepelea a fost ghidat spre o poziție aliată apropiată. Acolo, camarazii l-au hrănit, i-au tratat rana, iar medicamentele i-au fost parașutate cu aceeași dronă. A ajuns la spital abia după nouă zile.
„După operație, medicii mi-au bandajat brațul. Atunci am înțele cu adevărat cât de grav era. A fost un șoc. Dar viața merge mai departe. Vom face o proteză”, spune militarul.
În perioada de spitalizare, a avut loc și un moment simbolic. Un bărbat necunoscut s-a apropiat și l-a întrebat despre insigna de pe uniformă. În timpul discuției, și-a dat seama că era operatorul dronei care îl ghidase în timpul evacuării.
Astăzi, Costiantin Pepelea se pregătește pentru protezare. Este îngrijit de medici specializați, iar camarazii din unitatea Gărzii Naționale din Cernăuți îi sunt permanent alături. Urmează un drum lung de recuperare, pe parcursul căruia va fi asistat de specialiști în reabilitare, psihologi și ofițeri de sprijin social ai Gărzii Naționale a Ucrainei.
În ochii colegilor de front, numele „Pele” a devenit simbol al tăriei de caracter, al rezistenței și al curajului. Exemplul său continuă să inspire luptătorii care, zi de zi, apără Ucraina.
Leonid Parpauț
