O sportivă din Cernăuți a înregistrat rezultate remarcabile la Campionatul Mondial de Powerlifting

O sportivă din Cernăuți a câștigat trei medalii de aur și una de bronz la Campionatul Mondial de Powerlifting din Canada, informează audiovizualul public din regiune Suspilne Cernivtsi.

Natalia Jukovska, Campioană Mondială La Powerlifting:

”La acest campionat am stabilit un nou record mondial, am deja opt recorduri. După toate aceste recorduri, ar trebui să am niște vise foarte mari, deși eu sunt mai pragmatică… În viață am avut  astfel de perioade, când unul dintre antrenori mi-a spus, că, uite, îmi pare rău, dar pentru acest sport ești deja mai în vârstă… Te-aș îndemna să încetezi absolut să practici acest sport. Eu însă, nu pot să bat pasul pe loc, să mă opresc. Prea multe lucruri au fost sacrificate în viață pentru acest sport. Din toți cei 23 de ani de sport, doar într-o zi nu am fost la antrenamente, am ratat doar o singură zi… Pur și simpu, nu am vrut să merg la antrenament. Eram într-o dispoziție proastă, iar a doua zi am regretat de acest lucru. Viața mea este doar sportul, e vocația mea. Nu este un sport ușor, am fost într-o echipă de băieți în sala de sport și… o fată printre ei. Cu siguranță eram motivată. Vedeam ce greutăți ridică băieții, și eu, la rândul, meu, vroiam să mă aliniez la ei. Antrenorul nu a vrut să antreneze fete. Dar când m-a văzut, s-a uitat la mine și mi-a spus – „o să ridici mult”.

Bineînțeles, a fost o pauză. Am fost în concediu de maternitate pentru 5 ani. Dar apoi am început imediat să mă antrenez. Categoria mea de greutate este de până la 63 kg. În perioada în care mă antrenez, pot cântări 64 – 64,5 kg. Înainte de competiții se mai corectează cumva greutatea. În primii ani m-am antrenat de 5 sau 6 ori pe săptămână, cu excepția zilei deduminică.  Ulterior am început să mă antrenez de 4 ori pe săptămână, în prezent –  de 3 ori.  Evident, nu am 18 ani, dar trebuie să fiu în formă, cu două locuri de muncă și doi copilași…

În prezent am un antrenor din Norvegia, o persoană minunată, care m-a îndemnat să particip la aceste competiții, a suportat toate cheltuielile, absolut toate.  Eram foarte emoționată. Mă gândeam că voi reveni acasă cu gândul că nu mi-a reușit să fac ceea ce mi-a spus antrenorul, acum într-adevăr sunt fericită de succesul meu. A fost arborat drapelul Ucrainei și am intonat imnul național al Ucrainei, acesta este cel mai important lucru. Când am ajuns acolo, eram una singură din Ucraina. Erau sportive din Canada și alături de ele o sportivă ucraineană. Cineva dintre echipa canadiană s-a  apropiat de mine, m-a îmbrățișat, am plâns împreună și m-a liniștit: ”Suntem bucuroase de tine, bravo, că ești aici. Te vom susține la campionat…”

 A fost un gest frumos, neașteptat, de prietenie și solidaritate. Toată lumea știe despre necazurile și războiul din țara noastră, toți, toată lumea ne susține”.