Pagina de istorie: La 1 septembrie 1847 s-a născut Simeon Florea Marian, cel care a pus bazele cercetării științifice a folclorului românesc

Simion Florea Marian a fost membru titular (din 1881) al Academiei Române și de asemenea un membru activ în Societatea geografică română, în Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale: Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți, etc.

Considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate, culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetător.

În 1906, împreună cu T.V. Ştefanelli, a înfiinţat la Suceava, “Revista Politică”. Încă din adolescenţă a fost atras de creaţia populară, devenind autorul unei impresionante opere folclorice şi etnografice, în care cultura populară a fost cercetată (monografic, analitic, descriptiv şi morfologic), pentru prima dată, în toate compartimentele ei.

Marian Simeon Florea a contribuit, în perioada 1880-1900, la punerea bazelor etnografiei româneşti, prin mari lucrări de sinteză asupra culturii populare: “Chromatica poporului român” (1882), prima cercetare românească asupra unei probleme de industrie populară; “Ornitologia poporană română” (2 volume, 1883), lucrare distinsă cu Marele Premiu “Năsturel-Herăscu” al Academiei Române, de o mare noutate chiar şi pe plan mondial: “Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile românilor. Studii folcloristice” (1903).

A elaborat şi monografii tematice, adevărate sinteze despre obiceiurile familiale: “Nunta la români. Studiu istorico-etnografic comparativ” (1890): “Naşterea la români. Studiu etnografic” (1892); “Înmormântarea la români. Studiu etnografic” (1892), precum şi o trilogie, având ca tematică calendarul popular: “Sărbătorile la români. Studiu etnografic. I.Cârnilegile, II.Păresimile, III.Cincizecimea” (1898- 1901).

Este autorul unor scrieri cu caracter istoric: “Câteva inscripţiuni şi documente din Bucovina” (1885); “Biserica din Părhăuţi” (1887); “Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” (1895); “Inscripţiuni de pe manuscripte şi cărţi vechi din Bucovina” (1900); “Portretul lui Miron Costin, marele logofăt şi cronicar” (1900); “Condica sfintei mănăstiri Voroneţul” (1900); “Condica sfintei mănăstiri a Solcăi” (1902); “Domnia lui Ştefan voievod cel viteaz… şi a lui Ştefan Tomşa” (1904) ş.a.

La 22 iunie 1974, în Suceava, a fost deschisă publicului o casă memorială, sub numele de Fondul memorial-documentar “Simion Florea Marian”, în clădirea care a constituit căminul preotului din anul 1886 şi până la sfârşitul vieţii (1907), locul unde şi-a scris opera.