În regiunea Cernăuți au fost create șapte parcuri industriale, primele demersuri începând încă din 2017. În prezent însă, funcționează pe deplin doar unul singur.
Primul parc industrial din nordul Bucovinei a apărut acum nouă ani, înainte de război, la Novodnistrovsk. Deși de atunci s-au construit doar rețele de alimentare cu apă și canalizare, obiectivul tot nu este operațional — deși sunt în curs negocieri cu un potențial investitor.
Majoritatea celorlalte parcuri au fost înființate chiar în timpul războiului, între 2022 și 2024.
Avantajul central al parcurilor industriale constă în facilitățile fiscale și vamale: scutire de impozit pe profit timp de 10 ani, precum și de TVA și taxe vamale la importul de echipamente. Cu toate acestea, potrivit directorului Departamentului de Dezvoltare Regională al Administrației Militare Regionale Cernăuți, Valentin Dunaevski, condițiile favorabile nu sunt suficiente pentru punerea în funcțiune a unui parc.
„Principala problemă este găsirea investitorilor și construirea infrastructurii”, explică Dunaevski. La Hotin sunt în desfășurare negocieri cu o companie germană, iar la Serbiceni — cu una chinezească interesată să producă pardoseli, însă niciun acord final nu a fost încă încheiat. La Hotin este nevoie de racordarea parcului la rețele electrice de capacitate corespunzătoare, iar la Serbiceni există o problemă legată de alimentarea cu apă — o fântână din apropiere fiind deocamdată conservată. Toate acestea presupun cheltuieli financiare considerabile, pe care comunitățile locale nu și le pot permite, astfel încât investiția trebuie să vină din partea investitorilor, care analizează îndelung aceste aspecte înainte de a lua o decizie. Războiul a complicat suplimentar procesul.
Fiecare comunitate trebuie să pună la dispoziție un teren de cel puțin 10 hectare pentru înființarea unui parc industrial.
În satul Cobolcin, raionul Secureni, funcționează parcul industrial „Industria Fructelor”, pe o suprafață de 10 hectare. Înființat în 2025 pentru prelucrarea produselor pomicole și conservarea fructelor și legumelor, acesta este singurul obiectiv complet operațional din regiune. Imediat după creare, parcul a atras un investitor — o companie aparținând cunoscutului om de afaceri Serhii Tihipko, care investește 538 de milioane de grivne în dezvoltarea sa. În decembrie 2025, parcul a mai primit aproape 150 de milioane de grivne de la bugetul de stat, bani destinați construirii unor instalații de epurare.
Situația celorlalte parcuri
- Novodnistrovsk (15,3 ha, 2017): preconizat pentru producția de echipamente electrice, piese auto și produse alimentare, cu 850 de locuri de muncă planificate — construite doar rețelele de apă, negocieri în curs.
- Hotin — parcul „Hotin Invest” (13 ha, iulie 2022): destinat industriei prelucrătoare, construcțiilor de mașini, depozitării și logisticii, cu capacitate pentru 1.100 de angajați — inactiv, negocieri cu o companie germană.
- Serbiceni — parcul „Energia Bucovinei” (15 ha): pentru industria alimentară, prelucrătoare, prelucrarea lemnului, textile și tehnologii inovatoare, 750 de locuri de muncă planificate — negocieri cu trei investitori potențiali.
- Secureni (12 ha, 2024): pentru producția de materiale de construcții, capacitate pentru 605 angajați — fără dezvoltare deocamdată.
- Cernăuți (17 ha, 2024, lângă strada Komunalnykiv): pentru industria prelucrătoare, alimentară, ușoară și construcții de mașini, 750 de locuri de muncă planificate — încă neoperațional. Primăria intenționează să organizeze în curând un concurs pentru selectarea companiei administratoare, care va trebui să atragă investitori și să dezvolte infrastructura.
Economistul Andrii Novak consideră că parcurile industriale din Ucraina, în număr de aproape 20, nu s-au justificat: „Problema nu ține de regimurile preferențiale, ci de organizarea procesului de producție, de existența unor produse competitive ca preț și calitate și de posibilitatea desfacerii lor.” În opinia sa, un parc industrial funcționează eficient doar ca parte a unor corporații mari, care îl folosesc ca verigă în lanțul lor de producție, iar comunitățile ar trebui să investească doar acolo unde există studii de fezabilitate riguroase și desfacere garantată la prețuri profitabile. În lipsa acestor condiții, spune el, este doar o chestiune de timp până când obiectivele se închid, iar resursele investite se pierd.
BucPress
