Poetul bucovinean, regretatul Mircea Lutic, la data de 29 mai, curent, ar fi împlinit vârsta de 85 de ani.
A fost o figură emblematică pentru cultura română. Un scriitor, traducător şi ziarist care a luptat pentru promovarea tradiţiilor româneşti şi a limbii române în Bucovina.
Mircea Lutic s-a născut pe 29 mai 1939 în comună Iordăneşti, judeţul Storojineţ, Ucraina. Poet, publicist și traducător apreciat înalt pentru traducerile în limba ucraineană, secretar literar la ziarul „Zorile Bucovinei” timp de aproape patru decenii. Poezia sa în volume: „Baștina luminii” (1973), „Fereastră de veghe” (1978), „Datul întru ființă” (2000), „Noimă” (2000), „Ecou de foc” (2001), „Arminden cu heruvimi” (2011), „În lumina cuminecării” (2011), „Ofrandă întemeietoare” (2014) ș.a.
Distins cu Medalia României „Serviciul Credincios”, în grad de ofiţer, şi cea mai preţuită de Mircea Lutic distincţie – premiul Eminescu al Academiei Române (pentru volumul „Arminden cu heruvimi”). Membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina (1978), al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1990) și al Uniunii Scriitorilor din România (1996). Laureat al unor importante premii naționale și internaționale. Laureat al premiului „Mihail Eminescu” al Academiei Române. Unul dintre fondatorii Societății de Cultură Română „Mihai Eminescu” din Cernăuți (1989), vicepreședinte (1989-1991) și chiar președinte (1996-1997).
„Vestea morții lui Mircea Lutic (născut la 29 mai 1939 în comuna Iordănești, Storojineț, Bucovina – decedat la 18 septembrie 2020, Cernăuți) ne-a cernit inimile și ne lasă în suflet gustul amar, dezolant, al unei mari, infinite pierderi. Golul pe care îl lasă acest scriitor și intelectual român în viața culturală și literară a Bucovinei și Basarabiei este imens, de-a dreptul irecuperabil. Alături de Vasile Levițchi, Grigore Bostan și alte câteva personalități de marcă, Mircea Lutic a fost și va rămâne în analele acestui timp zbuciumat și dramatic ca un simbol al românismului și al verticalității demne, nepervertite. Cernăuțiul și Iordăneștiul de baștină, Siretul și Carpații, vorba domoală și așezată a oamenilor locului, precum cea a „baciului Calomfir”, au fost pentru el un nestrămutat reper existențial; ele i-au marcat pentru totdeauna ființa și creația, sub zodia lor și-a trăit viața și și-a scris cărțile”, a scris după moartea lui Mircea Lutic, poetul și colegul de breaslă, Arcadie Suceveanu.
Agenția BucPress – www.bucpress.eu
Urmăriți-ne pe Telegram
