Portrete de război: Cinci generații din familia mea au apărat Ucraina, iar inamicul este același – Rusia

Vasili este comandant de mortier , iar împreună cu cei doi fii ai săi apără țara în cadrul brigăzii separate  128  de asalt montan. Despre  apărători s-a scris pe pagina de Facebook a Legiunii Transcarpatice.

Înainte de război, bărbatul lucra ca profesor de fierărie  la un liceu forestier din Ucraina subcarpatică. Și, în același timp, era implicat activ în organizația națională de cercetași a Ucrainei “Plast”. Scopul organizație este de a promova educația patriotică cuprinzătoare și autoeducația tinerilor ucraineni pe baza moralității creștine.

“Plast ne învață că trebuie să crezi în Dumnezeu și Ucraina. Pe timp de pace suntem credincioși lui Dumnezeu, iar acum suntem credincioși Ucrainei. Practic toată organizația noastră Plast  este acum în armată”, a spus soldatul.

Vasili a participat la război  pentru prima dată în 2015 – s-a alăturat Brigăzii 128 și a devenit comandant de mortier . A slujit un an și după demobilizare a revenit la liceu. Și când Rusia a lansat invazia pe  scară largă în februarie anul acesta, el s-a îprezentat  la biroul de înrolare militară cu cei doi fii adulți ai săi.

M-am întors  la vechiul loc la  bateria de mortier si am vrut sa-i iau pe ambii fii cu mine. Dar nu am reusit. Iurii, cel mai tânăr,  (are 22 de ani) are doua studii superioare si a absolvit catedra militara.Este ofițer. Prin urmare, a fost numit adjunct al comandantului companiei într-o altă unitate a brigăzii noastre.Dar Andrew, în vârstă de 24 de ani, are și  studii superioare, dar fără catedra militară. Așa că acum el cu mine – trăgător la  mortier “, – a spus apărătorul.

Potrivit lui Vasili, în primele săptămâni de război au experimentat lupte deosebit de grele în direcția sud-est. Și echipa lor a primit ordin  să atace un tanc   rusesc T-72. Ni s-au dat coordonate și s-a ordonat să acoperim sectorul cu foc. În total, am tras 10 mine din Mortierul 120 „Molotl”, iar una sau două au lovit tancul Lovitura a fost detectată de  o dronă de către serviciile noastre de informații, ni s-a spus: „Ținta a fost distrusă”.

Vasili spune că, după ce el și fiii săi au intrat în război în februarie anul acesta, el a descoperit, că de fapt , de față e  un model istoric și ereditar interesant – în ultimii 100 de ani, toate generațiile din familia lor au luptat pentru Ucraina.

„Străbunicul meu s-a alăturat Armatei Galiției în 1918, care a luptat mai întâi cu Polonia și apoi cu Rusia bolșevică. Nu s-a întors din război, a murit. Bunicul meu a luptat în Armata Insurgentă ucraineană împotriva stăpânirii sovietice. În iarna anului 1946, unitatea sa a fost înconjurată de NKVD. Cu ultimele gloanțe uinsurgenții și-au curmat viețile singuri pentru a nu cădea pe mânile NKVD-iștilor. Câteva luni mai târziu, bunica mea cu trei fiice și un fiu de doi ani (viitorul meu tată) au fost deportați ca  „dușmani ai  poporului” în Kazahstan. Au putut să se întoarcă abia în 1956, la trei ani după moartea lui Stalin. Cinci generații din familia mea au apărat Ucraina, iar inamicul este același –  Rusia”, a spus Vasili.

Bărbatul își amintește când avea 10 ani, tatăl său l-a chemat odată deoparte, a desenat un trident pe piatră și a spus: „Străbunicul tău și-a dat viața pentru Ucraina, bunicul și-a dat viața pentru Ucraina, eu am suferit deportarea  pentru Ucraina. Și tu  ce vei face pentru Ucraina?”.

“Tatăl meu a murit într-un accident în 1983, dar i-ași putea spune acum că continui munca familiei noastre – lupt și pentru Ucraina. La fel și fiii mei. Cele două generații pe care le prezentăm  trebuie să învingă în cele din urmă  Rusia și să pună capăt acestei lupte”, spuse soldatul.