Evghen Javno, militar al unității de luptă din cadrul celui de-al 27-lea Detașament de Grăniceri „Eroii Siciului Carpatic”, spune că războiul i-a schimbat complet perspectiva asupra vieții. Înainte de invazia rusă din 2022 locuia la Ujhorod și lucra ca supervizor într-o companie, iar după declanșarea războiului s-a înrolat în cadrul Serviciului de Stat al Grănicerilor din Ucraina.
Absolvent al unei universități de medicină, a fost repartizat ca sanitar-instructor și trăgător, deși intenționa să servească drept simplu infanterist. Primele lupte le-a purtat în februarie-martie 2022, la Vovceansk, în regiunea Harkiv.
Militarul își amintește că, după o primă zi relativ liniștită, au urmat atacuri aproape neîntrerupte. Trupele ruse lansau până la zece asalturi pe zi, sprijinite de tancuri, artilerie, aviație și drone. În timpul unuia dintre atacuri, un camarad a fost rănit grav, iar Evghen a fost nevoit să iasă din adăpost pentru a-i acorda primul ajutor, în timp ce exploziile distrugeau orașul din jurul lor.
După luptele de la Vovceansk au urmat luni dificile în pădurea Serebriansk. În acea perioadă, spune el, i-a dat putere o Biblie găsită printre ruine după un bombardament de artilerie, rămasă complet neatinsă. De atunci o poartă mereu cu el, considerând-o un simbol al speranței și al protecției.
Un alt sprijin important l-a găsit în familie. În timpul războiului și-a cunoscut viitoarea soție și s-a căsătorit. Pentru a înțelege mai bine prin ce trece soțul ei, aceasta a citit numeroase cărți și a ascultat zeci de podcasturi despre experiența militarilor. Astăzi locuiesc împreună în Transcarpatia și visează ca, după război, să călătorească prin Europa.
Evghen mărturisește că războiul l-a învățat să prețuiască lucrurile simple: posibilitatea de a-și îmbrățișa familia, de a dormi într-un pat confortabil sau de a se bucura de o masă caldă. Ori de câte ori revine acasă în permisie sau în timpul rotațiilor, încearcă să profite din plin de fiecare clipă de liniște.
Medicul de luptă vorbește și despre schimbările pe care războiul modern le-a adus în medicina tactică. Potrivit lui, procedurile de acordare a primului ajutor au rămas în mare parte aceleași, însă utilizarea pe scară largă a dronelor și artileriei face ca evacuarea răniților în timpul luptelor să fie adesea extrem de dificilă sau chiar imposibilă.
În aceste condiții, spune Evghen, șansele de supraviețuire ale unui militar depind în mare măsură de capacitatea acestuia de a-și acorda singur primul ajutor imediat după ce este rănit. De aceea, fiecare soldat trebuie să stăpânească elementele de bază ale medicinei tactice și să exerseze aplicarea garoului până când gesturile devin automate.
Elvira Chilaru
