Replică la „revoluționarismul” impostorului Dumitru Caulea (D.C.) – Consiliul Național al Românilor din Ucraina

După cinci ani de atacuri permanente întreprinse de cetățeanul Dumitru Caulea asupra mediului asociativ românesc din Ucraina, în special asupra Consiliului Național al Românilor din Ucraina (CNRU), inclusiv atacuri la persoană îndreptate asupra unor lideri ai societății civile românești din Cernăuți, suntem nevoiți să-i adresăm următoarea replică. Lipsa la nesfârșit a unei reacții din partea noastră ar putea fi interpretată drept acceptare tacită a insultelor, calomniei, populismului și minciunilor sfruntate debitate cu nerușinare de acest personaj apărut recent în peisajul asociaționismului național românesc din nordul Bucovinei, potrivit unei postări pe pagina oficială de Facebook CNRU din dimineața zilei de 1 februarie, pe care o cităm în continuare.

DEX-ul Limbii Române ne arată cu exactitate care este semnificația cuvântului „impostor”: persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau buna-credință a oamenilor; șarlatan; mincinos. Persoană care prin minciuni și prefăcătorie își arogă o falsă identitate (și competență), vrând să pară ceea ce nu este; farsor. Această definiție este parcă special făcută pentru personajul nostru: farsorul Dimitru Caulea.

După data de 28.10.2022, încheindu-și mandatul de președinte al Alianței societăților național-culturale a românilor din Ucraina, dânsul își arogă în continuare această calitate, afișându-se pretutindeni unde are ocazia, dar mai cu seamă pe rețelele de socializare, cu tupeul care-l caracterizează, ca președinte în toată legea al numitei „Alianțe”. Ministerul Justiției din Ucraina ne informează în modul cel mai clar cu putință: „Conform pct.5 și 5.5.1 din statutul Uniunii Civice, termenul împuternicirilor Președintelui Organizației și a Consiliului este de 3 ani. Acte referitoare la desfășurarea Adunării Generale privind realegerea pentru un nou termen a Președintelui Organizației, Caulea Dumitru, fiul lui Gheorghe, ca și a organelor de conducere ale Organizației cărora le-a expirat  mandatul (la data de 28.10.2022), sau pentru oricare altă perioadă, n-au fost depuse în vederea înregistrării de stat (până la data de 19.01.2024)” (Răspunsul ministerului se anexează). Astfel înțelege să fie corect cu sine tocmai cel care trâmbiță cât îl țin bojocii că „toți președinții Societăților încalcă flagrant propriul Statut – fără dări de seamă la timp și președinți până la Aleluia”. Cum putem numi aceasta decât o nerușinare fără margini? Or, toate declarațiile, memoriile, replicile și comentariile făcute în calitate de (așa-zis!) președinte al Alianței după data de 28 octombrie 2022 sunt nu doar nule de drept, ci reprezintă o inducere voită în eroare a instituțiilor din Ucraina și România, ca și a opiniei publice din ambele state. Din păcate, multe instituții, după cum și o seamă de demnitari, fără să facă vreo minimă verificare a calității acestui individ, i-au dat și încă ii mai dau credit. Iar unii chiar îl ridică în slăvi.

După expirarea mandatului, numitul Dumitru Caulea refuză categoric să convoace Adunarea Generală a Alianței, neconformându-se astfel prevederilor statutare, după cum îi îndeamnă cu dispreț pe alții s-o facă.

Dar asta nu e tot. Numitul Dumitru Caulea este impostor și pentru că, prezentându-se „în numele comunității românești din Ucraina”, „în numele și conform intereselor comunității românești din Ucraina”, deși nimeni nu l-a mandatat pentru așa ceva, uzurpează încrederea opiniei publice. Individul prezintă activitatea Consiliului Național al Românilor din Ucraina (CNRU) ca un mod de acțiune a unei organizații care dinamitează relațiile dintre cele două țări, știind bine că anume CNRU, în toată această perioadă, a făcut zeci de demersuri publice către instituțiile din Ucraina, România și organismele internaționale prin care a solicitat respectarea drepturilor constituționale ale comunității românești din Ucraina. El știe prea bine, dar se face a nu cunoaște că tocmai Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, membru colectiv al CNRU, a inițiat, organizat și susținut cauza celor 10 școli din Bugeac aflate în proces de judecată cu Ministerul Educației și Științei pentru limba română. Acest proces se mai află și acum pe rol. La fel de bine știe (dacă nu cumva e străin de ceea ce numim, în mod obișnuit, inteligență) că CNRU există nu ca „așa-zisul CNRU”, ci ca o uniune civică pe deplin legală, constituită și înregistrată conform legislației ucrainene, spre deosebire de pretinsul lider, Dumitru Caulea, un ins peste măsură de obraznic și gălăgios, ca să nu zicem „limbut”, care știe doar să limbuțească la infinit, ponegrind pe toată lumea și arogându-și prin metode dolosive postura de președinte.

O altă „calitate” a acestui impostor e probată de faptul că ieșirile sale  publice, scrise sau verbale, nu sunt nici pe departe rezultatul consultărilor cu membrii „Alianței” sau al hotărârilor adoptate de organele de conducere ale „Alianței”, ci doar expresia propriilor opinii, strict personale, pe care doar le prezintă în numele „Alianței”. În nicio postare pe internet „justițiarul” Dumitru Caulea n-a menționat modul în care s-au adoptat punctele de vedere exprimate de el spre „luminarea” publicului.

Începând cu anul 2019, când, nefiind agreat de majoritatea absolută a membrilor fondatori ai Consiliului Național al Românilor din Ucraina, pe care credea că va pune mâna, și exploatând o anumită conjunctură de care nu ne vom ocupa aici, numitul Dumitru Caulea a fost ales președinte al nou createi Alianțe. Calomniile, insultele, populismul și minciunile proliferate activ de „domnia” sa la adresa liderilor mediului asociativ românesc din Ucraina la scurt timp  au umplut internetul, bulversând mințile oamenilor pe rețelele de socializare. Scopul său de „dirijor dirijat”, ca să preluăm expresia unui comentator al acțiunilor sale de pe Facebook, a fost și este acela de a introduce haosul organizat, neîncrederea și dezgustul față de liderii comunității, de a compromite mediul asociativ românesc din Ucraina în ansamblu. Proaspăt plecat de la Opera Română (interesant de știut și din ce motive), în prezent un simplu șomer de Cernăuți, din dorința maniacală de a ieși în evidență prin orice mijloace, D.C. s-a aruncat (după ce CNRU i-a dat papucii) cu o furie proletară asupra majorității celor care de zeci de ani se luptă pentru păstrarea identității românești, etichetându-i ca „pseudopatrioți”.

Fără nicio remușcare de conștiință, acest individ a calomniat-o în repetate rânduri pe doamna Alexandrina Cernov, fostă profesoară la Catedra de filologie română și clasică, Membru de Onoare a Academiei Române, etichetând-o  cu calificativele „tovarășa”, „babușca”, „o securistă care și-a bătut joc nu doar de oameni și destinele lor, dar și de limba română”, etc.

Într-un alt delir (specific naturii sale, dar care pare a fi stimulat și de careva factori externi), insul îi etichetează pe „domnii Ilie Zegrea (președintele Societății scriitorilor români din Cernăuți -n.n.), Vasile Tărâțeanu (președintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, Membru de Onoare al Academiei Române, membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, România și R.Moldova – n.n.), Mircea Pilat (președintele Asociației științifico-pedagogice „Aron Pumnul” din Ucraina – n.n.), Vitalie Zâgrea (președintele Societății „Junimea” – n.n.), Marin Gherman (președinte al trustului BucPress – n.n.) – așa numiți lideri ai Consiliului Național – Hoți!!!”. Într-un cuvânt, la Cernăuți, în afară de Caulea nu există lideri.

Jurnalistul Vitalie Zâgrea, șeful Redacției emisiuni în limba română a postului de Radio Ucraina Internațional, mai este etichetat și ca “nemernic al neamului nostru”.

Iată ce a putut să debiteze „falnicul” D.C. la adresa unui tânăr etnic român care a reușit performanța de a-și susține teza de doctorat la Universitatea din Cernăuți: „Lingăii întotdeauna vor promova nonvalorile ! Da ! O NON valoare, cu titlu de doctor în științe politice la 27 de ani !!!…un doctorat la Universitatea Oxford, Cambridge – e total altceva în comparație cu sărmana Universitate din Cernăuți, unde banul decide doctoratul”. El însă, D.C., nefiind în politică nicio zi și neavând nici pregătire elementară în domeniu, s-a prezentat tocmai ca politician în campania electorală din toamna anului 2020.

Fiind în drum spre Kiev, ca invitat al Guvernului Ucrainei (interesant de știut în ce calitate), în 24 noiembrie 2023, D.C. anunță că „mâine vine la întâlnire un mare trădător de neam, Aurica Bojescu…Este un pui al comunismului, o cloșcă rusească, care până la final va juca cartea sa, sau mai corect, a lui Putin”. Vorbim aici de doamna Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina”, principalul expert în problemele protecției drepturilor românilor din Ucraina la educație în limba maternă, care de-a lungul anilor a susținut și susține, inclusiv la forurile europene, cu profesionalism și devotament, cauza românilor din Ucraina.

Cu o notă peiorativă D.C. îl caracterizează și pe Vasile Rauț, președintele Societății „Golgota” al românilor din Ucraina, etichetat ca „taximetristul de la Golgota”. Ceva mai recent a atacat-o virulent și pe Elena Nandriș, care s-a bucurat de încrederea consătenilor timp de patru mandate, poate cel mai performant primar pe care l-a avut până mai recent comunitatea românească din regiunea Cernăuți. Și de parcă nu era de-ajuns, i-a făcut și plângere penală fiului acesteia, care a încercat să-i ia apărarea mamei.

„Mai puțin cunoscut este faptul că Domnul Ion Cojocaru a lucrat la KGB”,  îl calomniază și pe poetul Ion Cojocaru. La fel de calomnioasă e și declarația puerilă precum că „Centrul media BucPress (finanțat, de altfel, de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni – n.n.) este o operațiune a Securității ucrainene”. Poate D.C. are relații mai strânse cu succesorii de drept ai KGB-ului și are acces la arhiva monstruoasei instituții, de care noi, muritorii de rând nu avem cunoștință, caz în care ar trebui și are obligația (nu doar morală!) să vină și cu probe.

Iar acolo unde calomnia și insulta sunt insuficiente, D.C. trece la amenințări directe. Iată ce a putut să scoată pe gurița sa de ciripitor activ D.C. la adresa lui Victor Crețu, membru în Senatul Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina”: „Pot să te dau în judecată pentru calomnie (minciună), ca apoi ca despăgubire morală să-ți vinzi casa și un ficat”. Oare e chiar atât de scump ficatul unui pensionar pe piața organelor, pe care se pare că o cunoaște foarte bine furibundul amenințător?

N-au rămas fără atenția bravului luptător pentru dreptate nici colegii de Alianță, unii dintre ei fiind învinuiți în public de furturi și înșelăciuni, la fel fără nicio dovadă (cazul lui Iurie Levcic este deja de notorietate). Cam la aceasta se reduce „înțelepciunea, munca în echipă, respectul și principiul egalității” declarate cu fast, la începuturi, de proaspătul lider al Alianței imediat după constituirea acesteia.

Minciunile manipulatorii au fost și sunt la ordinea zilei în agenda individului Caulea. Astfel, încercând să-și atribuie meritele, la data de 24 iulie 2020, cu referire la școala din Dumitrești (sudul Basarabiei), D.C. posta pe pagina sa de Facebook următoarele : „Alianța a muncit și a ajutat o școală din regiunea Odesa să treacă din (corect – de la) limba moldovenească de predare la limba română…de la 1 septembrie 2020. În 22 de ani nu s-a reușit – Alianța în 23 de zile a făcut-o !”. Da, chiar că a făcut-o de mămăligă! „Au fost patru echipe care au lucrat”, – debitează D.C. Doza de minciună i s-a părut însă insuficientă, adăugând că „Partidul Golos a negociat cu Ministerul Educației, ca în final să spargă ghiața (sic!) pentru trecerea școlilor moldovenești la limba română de predare, din așa-numita limbă moldovenească. 22 de ani nu s-a reușit! …Partidul Golos în final a salvat Toate școlile moldovenești din Ucraina”. Dacă n-ar fi existat partidul „Golos”, cine oare ar fi salvat limba română la Dumitrești? Poate doar Dumitru Caulea cu numele său făcător de minuni! Tot atunci, prin  vocea lui D.C care a acordat mintenaș un interviu presei din Maramureș, acest ordinar fake a fost transmis și opiniei publice din România. În realitate, nici școala din Dumitrești și nici o altă școală din regiunea Odesa n-a trecut (nu li s-a permis să treacă!) la limba română de predare în 2020, ci doar la începutul acestui an, prin renunțarea la sintagma stalinistă de „limbă moldovenească”, drept urmare a înțelegerii dintre guvernele român și ucrainean. Ne întrebăm care au fost și ce-au făcut cele patru echipe ale salvatorului limbii române Dumitru Caulea?

Frustrat probabil de neîmplinirile din viața de muzicant la București și Chișinău, D.C. se aventurează brusc în campania electorală din toamna anului 2020 pe listele partidului naționalist ucrainean Golos, la consiliul local Cernăuți, invitând „toți românii din Ucraina” să-și dea votul pentru acest partid, prezentându-l ca fiind „Unicul Partid din Ucraina care a luptat și va lupta pentru școlile noastre naționale”, fapte eroice de partid pe care le cunoaște doar D.C. Iar despre modul în care D.C. este îndreptățit să se prezinte „în numele și conform intereselor comunității românești din Ucraina” este suficient de știut că la alegerile din 25 octombrie 2020, candidând în Circumscripția Nr.5 a partidului politic naționalist ucrainean Golos, la Horecea Urbană (locul unde s-a născut și a crescut), candidatul naționaliștilor ucraineni Dumitru Caulea a adunat tocmai… 4 voturi. Așa da, performanță electorală! Nici măcar rudele apropiate nu l-au votat! În aceste condiții, D.C. nu se stânjenește să afirme că „va fi o onoare pentru noi (Alianța) să fim invitați ca reprezentant al comunității românești din Ucraina în acest proces constructiv (dintre Ucraina și România…de păstrare a școlilor”. Nici mai mult, nici mai puțin! Era bine să fi păstrat măcar școala din Horecea Urbană, în care a învățat „revoluționarul”,  în ultimii ani aproape complet ucrainizată.

Este interesant de observat că, neavând calificarea profesională necesară și nici experiență cuvenită în domeniu, cetățeanul șomer D.C. este inclus, la solicitarea personală, în Consiliul de experți pentru minorități de pe lângă Avocatul Poporului (Ombudsman) – „unicul român din Ucraina”, după cum îi place să se prezinte. De asemenea este inclus în Consiliul reprezentanților ONG-urilor popoarelor autohtone, minorităților naționale din Ucraina din cadrul Ministerului Educației și Științei din Ucraina (având o experiență de muncă pedagogică de doar 5 luni, ca învățător-suplinitor de muzică la școala gimnazială din Horecea Urbană), precum și în Comisia de experți a Serviciului de Stat pentru Etnopolitici și Libertatea Conștiinței. În toate aceste comisii Dumitru Caulea s-a autoinvitat (oare doar autoinvitat sau și recomandat de cine trebuie?), el fiind inclus – în mod miraculos – din mers (?!) – fără nicio verificare a calității sau calităților pe care le are. Dăm un singur exemplu de astfel de practică frecventă în cazul Caulea: în comisia de profil a Avocatului Poporului (Ombudsman) D.C. a fost inclus prin ordinul nr.21.15/23 din 22 februarie 2023 a Avocatului Poporului, deși la acel moment nu avea nicio calitate în Alianța pe care pretindea că o reprezintă (răspunsul Avocatului Poporului se anexează). Și totuși, a fost inclus. La fel de miraculos este și faptul că, neavând nicio calitate, fiind un simplu șomer, D.C. continuă să facă parte din toate cele trei comisii guvernamentale sau care funcționează pe lângă structurile guvernamentale. Cum de este posibil așa ceva? Lăsăm cititorului posibilitatea să răspundă la această întrebare, trăgând, totodată, concluziile necesare.

În toată perioada de după 2019, nefiind cunoscut niciun demers public, niciun rezultat al acțiunilor concrete ale Alianței sau/și ale „revoluționarului”  D.C. (inițiator, pe Facebook, al unei dubioase „revoluții culturale”) în vederea apărării, prin fapte, nu prin vorbe, a limbii române și a intereselor identitare ale comunității, acest personaj nu are nicio reținere să declare fără nicio jenă că „Alianța Societăților național-culturale din Ucraina consideră că prin munca sa din teren (Ucraina) a reușit cu succes să finalizeze ceea ce și-a propus la înființare acum 4 ani – salvarea școlilor…Iată un exemplu clasic când o muncă în echipă (Alianța pe teren) și statul Român din afară, obținând un succes istoric!”. Înainte de a face echipă cu statul român, acest pretins lider al „Alianței” ar trebui să facă echipă cu proprii colegi, membri ai „Alianței”. Ne vine greu să comentăm munca în echipă a Alianței pe teren și a statului Român (din afara terenului?), în lipsa efectivă a acesteia. Dar cu puțin timp înainte, „stimatul domn președinte al Alianței” declara cu tărie că „rupe orice relație, contact cu Toate instituțiile Statului Român. Ieri am anunțat Ambasada României în Ucraina despre această decizie.” Ne mirăm cum de statul român nu și-a cerut scuze, prin misiunea diplomatică, pentru jignirea gravă adusă „partenerului” de luptă „pe teren” pentru beneficiile comunității. Nu știm cât de mult a avut de suferit Statul Român (și dacă nu cumva continuă să sufere în continuare!) de pe urma acestei tăioase decizii a înfierbântatului patriot de teren, numit Dumitru Caulea, dar ne putem lesne imagina cât de mare ar fi fost bucuria lui nea Iancu să descopere, aciuat la Cernăuți, un pui de Trahanache, înregimentat politic în partidul ucrainean „Golos”, mințind de rupe pământul sub picioare, „pe teren” ucrainean, doar să-și vadă  împlinit „enteresul”.

Urmărind în mod constant doar „enteresul” propriu, acest Neotrahanache care, în imaginația sa, se consideră drept lider suprem al românilor din Ucraina, mai că nu a făcut spume la gură lăudând necontenit toate legile care aduc atingere statutului identitar al comunității istorice românești din Ucraina, în special acele legi care dărâmă, pur și simplu, sistemul de instruire în limba maternă a copiilor din localitățile populate de români. În osârdia sa de a împăca capra cu varza, nu de puține ori oportunistul D. C. se află în flagrantă contradicție cu sine însuși, susținând, în diverse etape ale activității sale de pretins formator de opinii, puncte de vedere care se bat cap în cap. În discuția sa cu ministrul educației din Ucraina vocifera că elevii români n-au nevoie de examene la limba și literatura română. Mai recent, „domnia sa” îi cataloghează drept „pseudopatrioți” pe românii care pledează în favoarea păstrării școlilor cu limba română de predare, nu doar a claselor (grupelor), cum fariseic prevede ultima lege ucraineană cu privire la învățământul primar și secundar, adoptată sub presiunea Occidentului. În opinia sa, extinderea listei de materii școlare predate în ucraineană ne este chiar…benefică.

În timp ce întreg mediul asociativ românesc, in corpore, a respins articolul 7 din Legea Educației ca fiind profund discriminatoriu, fapt menționat și în Opinia Comisiei de la Veneția, D.C., după ce a respins, inițial, acest articol, criticându-l vehement la mitingul de protest din toamna anului 2017, s-a sucit ulterior, ca să declare imediat după adoptarea Legii privind învățământul mediu secundar: „Paradoxul este că această lege va păstra școlile noastre” (sic !). După el, „legea este acceptabilă” și doar cotele stabilite pentru predarea obiectelor în limba ucraineană ar trebui să fie ceva mai reduse (20%, 30%, 40%). „Avem nevoie de procente! Doar așa vom salva școala!” – declara cu nesimțire D.C. în 2020, pentru ca recent, în 2023, la sfârșit de an (9 decembrie), după ultimele retușuri la legislația minorităților naționale (impuse Ucrainei de Comisia Europeană și statele vecine), să sară în sus strigând cât îl ține gura, ca și când aceasta și-ar fi dorit dintotdeauna: VICTORIE !!! ȘCOLILE NOASTRE SUNT SALVATE !!! Ușor de observat logica impostorului: școlile noastre o duc foarte bine și cu procente și fără de procente (după cum bate vântul), în ambele situații sunt salvate. Mai întâi, D.C. trimite către ministerele afacerilor externe ale Ucrainei și României, către ministerele educației din Ucraina și România, și către Ambasada României la Kiev scrisori prin care solicită introducerea procentelor în școlile românilor din Ucraina. Tot atunci, dându-se mare înțelept din oficiu, D.C. atacă majoritatea liderilor mediului asociativ, care solicită respectarea Constituției Ucrainei și a prevederilor din tratatul de bază încheiat între Ucraina și România: „unii din liderii organizațiilor neguvernamentale ale minorităților naționale ale Bucovinei susțin ca (sic!) totul să rămână așa cum a fost pe timpul Uniunii Sovietice…Din păcate acești lideri fac acest lucru nu în beneficiul școlii românești, ci pentru propriile interese”. Conform logicii acestui impostor care se crede „înțelept din oficiu” reiese că liderii ONG-rilor românești din Ucraina solicită autorităților țării să respecte Constituția și să îndeplinească  obligațiile internaționale ale Ucrainei nu pentru că așa le dictează conștiința, ci pentru că ar urmări interese mercantile. În dorința de a se preamări pe sine ca suprem cârmaci al comunității asupra căreia „Alianța” pe care chipurile o conduce ar deține monopolul, D.C. face tot posibilul spre a-i ponegri pe liderii de asociații românești care refuză să-i cânte în drâmbă, ascultând de bagheta dirijorului dirijat. De aceea, în interpretarea sa, preluată din presa naționalistă de limbă ucraineană, scopul liderilor asociațiilor românești, altele decât cele aflate sub bagheta dirijorului dirijat, ar fi, vezi doamne,  acela de „a folosi patriotismul pentru a-și câștiga imagine și foarte mulți bani”. No comment!

D.C. manipulează cu nonșalanță opinia publică atunci când îi etichetează pe indezirabili drept „slugi ai lui Putin”, „pro-ruși”, care „visează să vină rusul”: „voi, adepții rușilor, fii de striboci”. E în stilul său să înșire elucubrații de tipul: „acțiunile unor lideri din «Consiliu» sunt în interesele Rusiei și mai puțin pentru binele comunității românești din Ucraina” etc. Dar de ce nu se sinchisește să aducă și vreo dovadă? De, este în acord cu trendul vremii, știind că momentan orice asociere, oricât de absurdă, cu „russkii mir” îl poate pune la poarta infamiei pe cel vizat. În opinia lui D.C. protestul comunității românești din 17 octombrie 2017 din fața Administrației de Stat a regiunii Cernăuți, prin care ne-am manifestat cu toții dezacordul față de legea discriminatorie a educației, a fost inițiat și organizat de Centrul Cultural Român doar „pentru a câștiga imagine frumoasă/recunoștință din partea partidelor de opoziție pro-ruse”. Tulburat de „grija” pentru comunitate, D.C. a uitat, sărmanul, că și el și-a manifestat, de la microfon, mânia proletară față de acea lege. La blasfemii impostorul se pricepe bine! Nu știm însă dacă din ură sau din dragoste față de „russkii mir” și-a luat neveste rusoaice, copiii săi fiind educați mai curând în limba rusă decât în limba română, cântată cu atât patos patriotic de șeful muzicienilor. Nu cunoaștem vreun caz de simpatie față de partidele pro-ruse ale vreunui lider aflat în dizgrația lui Caulea, însă cunoaștem bine asocierea lui Caulea cu partidul naționalist ucrainean „Golos”, pentru care a militat cu ardoare la alegerile din 2020, candidând pe listele acestuia.

Declarațiile absolut deșarte, fără nicio acoperire reală curg ca din cornul abundenței:

• „Alianța a elaborat un program școlar pentru școlile noastre românești. Așteptăm încheierea carantinei ca să-l putem pune în dezbatere publică (profesori, părinți, comunitate)” . Nu știm dacă pentru D.C. s-a încheiat sau nu carantina, dar știm că nimeni nu l-a mandatat pentru efectuarea unui asemenea program, de a cărui existență nimeni nu știe nimic. Vorbe goale!
• Alianța va căuta pentru fiecare școală cel puțin o primărie din România pentru parteneriat. Am vrea să știm și noi câte primării din România a găsit Alianța pentru l parteneriat cu școlile românilor din Ucraina.
• „Imediat după sărbători (după 15 ianuarie) vom începe o campanie prin școlile importante din Nordul Bucovinei, organizând adunări generale a cadrelor didactice și părinți. Vom asculta, vom auzi… ” (declarație publică din 02.01.2020). Au trecut de atunci patru ani cu sărbătorile lor de iarnă, și…nimic. Dar ne mai întrebăm și în ce calitate ar fi făcut-o?
• „Fiecare sat din Nordul Bucovinei va avea un reprezentant în Consiliul Regional al Alianței. La adunările care vor fi organizate o dată la 3 luni vor fi invitați și primarii satelor, preoții, activiști .Vom face ceva ce nu s-a mai făcut – vom cutreiera satele..” … Cu adevărat hârtia suportă orice inepții, etc. La un moment dat, D.C. mai vorbea și despre organizarea unei „revoluții culturale”. O fi fost poate de inspirație maoistă acea „revoluție culturală” și tare am fi fost curioși să vedem cu ce rezultate se va fi terminat. Dumnezeu a scăpat comunitatea și de această cumpănă, ca și de alte elucubrații și inepții ale marelui cârmaci revoluționar Dumitru Caulea. Dintr-un cap limpede este imposibil să iasă atâtea aiureli. Dar voi credeți-l în continuare, oameni buni!

Dacă același personaj, președinte al Asociației „Armonia”, folosește cu atâta lejeritate la adresa colegilor săi din mediul asociativ apelative ca „hoți, nemernici, trădători, gunoi, nonvalori, cu orientare sexuală netradițională, societăți fantomă” etc., oare ce va fi înțelegând stimabilul D.C. prin armonie? Știe oare mai-marele Asociației muzicienilor români din Ucraina că în școlile cu limba română de predare din Ucraina nu sunt de loc manuale de muzică în limba română? Dumnealui are timp berechet pentru postări kilometrice prin care își insultă colegii, dar nu găsește timp pentru a identifica vreo soluție pentru dotarea cu manuale de muzică măcar a câtorva școli din regiune. De unde să mai apară, în viitor, muzicieni, dacă în școli elevii duc lipsă acută de manuale de muzică?

Cum să înțelegem altfel decât demagogic apelul acestui individ de „a lăsa la o parte neînțelegerile personale” și „să ne unim forțele pentru viitorul comunității noastre din Ucraina”, dacă în toată perioada de după 1991 societatea civilă românească din Ucraina nu a cunoscut un alt personaj mai scandalos ca Dumitru Caulea.

În data de 13 februarie 2020, D.C. declara cu nonșalanță că „începe o campanie de curățenie, un jihad dacă doriți, împotriva nonvalorilor, impostorilor, trădătorilor și nemernicilor neamului nostru, agenți ai Securității…O campanie susținută cu dovezi clare”. Nu cunoaștem recolta celor patru ani de jihad (?!) ai lui Caulea, dar știm cu siguranță că locul unui asemenea impostor ca D.C. nu este în mediul asociativ românesc, pe care l-a compromis cu asupra de măsură în ultimii ani. Sunt alte locuri, care i se potrivesc mai bine…

În aceste condiții, lipsa de reacție și atitudine a colegilor săi de Alianță este cel puțin suspectă. Acceptarea unor asemenea ieșiri necontrolate ale lui D.C. afectează profund imaginea membrilor Alianței și pune într-o lumină proastă imaginea mediului asociativ românesc din Ucraina, în ansamblu.

Comitetul Coordonator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina

Foto și documente – pagina oficială de Facebook CNRU