Transmitem tinerei generații valorile naționale, prin carte și viu grai

Aici, la Cernăuți, unde bisericile ortodoxe țin de stilul vechi, Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, va veni cu daruri miraculoase pentru cei care le merită la 19 decembrie. Dar și ieri a fost așteptat de românii care-l sărbătoresc odată cu frații din Țară. Oricum, ne-am obișnuit să sărbătorim de două ori Crăciunul și pe sfinții protectori. Nu s-a ales special această zi, însă a fost ca o lucrare a generosului Sfânt Nicolae, întâlnirea la Palatul nostru Național cu studenți de la Catedra de Filologie Română și Clasică a UNC, însoțiți de șefa catedrei dr. Cristina Paladean și conferențiarul universitar dr. Felicia Vrânceanu.

Și ce cadou poate fi mai binevenit pentru tinerii filologi români decât o carte în limba maternă!

Dialogul, inițiat de Alexandrina Cernov, directorul editurii ”Alexandru cel Bun”, redactorul-șef al revistei ”Glasul Bucovinei”, membru de onoare al Academiei Române, a început cu înmânarea fiecărui invitat a unui set de cărți, pregătit în prealabil împreună cu colaboratoarea editurii, Natalia Camelia Proțiuc.

Cu susținerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, dna Alexandrina Cernov a început să-și realizeze o idee mai veche: scoaterea la lumina tiparului a Paginilor de Istorie Literară Română în Bucovina, începând cu două nume de referință – profesorul Aron Pumnul și cel mai strălucit elev al său, Ion Gh. Sbiera.

Aceste două volume sunt foarte necesare pentru tineri ca viitori filologi, în devenirea lor ca profesori de română. Donațiile au fost completate cu reviste și cărți tipărite la Sfânta Mănăstire Putna și primul număr din anul curent al ”Mesagerului bucovinean”, dedicat dublei sărbători a misiunii diplomatice române la Cernăuți: 130 de ani de la înființarea Consulatului Regal (1992) și 25 de ani de la înființarea Consulatului general (1997).

Pentru câteva momente dna Alexandrina Cernov s-a transpus în timpul când le preda studenților literatura română la universitate. Plăcut a fost să sesizăm interesul cu care ascultau oaspeții nostri despre Aron Pumnul și Ion Sbiera, primul șef al catedrei de limba română la universitatea austriacă din Cernăuți.

Autoarea celor două volume a menționat că scopul lucrării este condiţionat de necesitatea unui demers istoriografic referitor la organizarea predării şi a scrierii istoriei literaturii române la Cernăuţi, într-o perioadă cu tendinţe accentuate de germanizare a tineretului bucovinean prin învăţământ şi educaţie. Făcând o punte peste cele două secole care au trecut, a atras atenția că ”astăzi este evidentă necesitatea de a studia experiența predecesorilor noștri, care s-au confruntat, timp de 143 de ani, cu impunerea limbii germane prin învăţământ.

Valoarea lucrării începute este nu numai istorică, ci și foarte actual. Românii din nordul Bucovinei trec prin aceleași experiențe, îndeosebi în aplicarea principiilor machiavelice de asimilare a popoarelor cucerite.

Astăzi, în regiunea Cernăuţi, an de an, şcolile româneşti din satele cu o populaţie majoritară românească sunt transformate treptat în şcoli mixte româno-ucrainene. Ca și în perioada austriacă accesul la învățământul superior este condiționat de cunoașterea limbii de stat.

Acest proces de asimilare a românilor continuă și astăzi, când Ucraina se confruntă cu agresivitatea Rusiei. În acest război de o cruzime sălbatică românii luptă pe frontul de răsărit, apărând țara, iar satele noastre românești din nordul Bucovinei îi găzduiesc pe refugiații din est. Ajutoare umanitare vin și din România, unde și-au găsit adăpost refugiați din Ucraina.

Am abordat și eu acest subiect dramatic ce ne duce cu gândul la suferițele din trecut ale neamului nostru și încercările prin care trecem în prezent, prezentându-le tinerilor cele două cărți recent apărute în baza proiectului Societății ”Golgota” a Românilor din Ucraina, cu susținerea DRP.

Cel mai trist și incredibil este să conștientizăm că tinerii de astăzi sunt copii ai războiului, așa cum au fost bunicii lor. Dar prin câte nenorociri au trecut – (deportări, foamete, lagăre ale morții), ei nu s-au lepădat de originea lor românească, de limba maternă, de credința ortodoxă. Datorită sacrificiilor lor vorbim noi astăzi românește și cântăm cu atâta drag ”Noi suntem români”.

Maria TOACĂ