Un altfel de Crăciun al românilor din Cernăuți: „Am îmbătrânit cu o viață, dar am făcut-o acasă, în Bucovina”

Un altfel de Crăciun e la Cernăuți în anul curent. Bucovinenii ajută statul cu ce pot, își trimit pe front fiii și nu se pot veselei ca în trecut de sărbătoarea Nașterii Domnului. Cernăuțenii nu-și permit să se bucure, nu pot să se simtă bine, să fie veseli atunci când pe front mor oamenii, iar vecinii plâng după cei care și-au data viața pentru pace, descrie spiritul atipic al sărbătorilor de iarnă din capitala Bucovinei istorice Mariana Struț, jurnalistă a Agenției BucPress din Cernăuți.

E sfârșit de an, dar noi am vrea să fie sfârșit de război. Un greu de tot și chiar insuportabil, zece luni în care am cunoscut ce este despărțirea, frica, durerea și lipsurile, și uite că trece…. și acest an-durere.

Prognozele nu sunt deloc îmbucurătoare, fapt care înăsprește neliniștea sufletească absolut necorespunzătoare frumosului anotimp al colindelor și urărilor de bine, al veseliei atotcuprinzătoare, tradiționale în ultimii ani.

Vechea urbe cernăuțeană parcă a înțepenit de spaima grozăviilor timpului, doar unde și unde câte o ghirlandă, câte o decorație de Crăciun și câte un vânzător de brazi, rătăcit în tot iureșul războiului care este departe, dar care este deja, demult, în casele noastre.

Cernăuțiul a cunoscut ce este războiul, a trecut prin două conflagrații mondiale. Timpurile au fost atunci cumplite, iar acum, după ce ne-am obișnuit cu tehnologii și comodități, pare imposibil să trăiești în întuneric, fără lumină și uneori căldură, drept urmare a atacurilor rusești. Aceste ore lungi de întuneric sunt provocate de bezna din inima unui tiran. Deci, întunericul atrage un alt întuneric.

Cernăuțenii rămași acasă asigură frontul cu cele necesare, au primit cu multă ospitalitate persoanele strămutate din estul, sudul și centrul Ucrainei, au colectat ajutoare umanitare și bani pentru front, și-au trimis fiii, soții, frații și prietenii la război.

Iar acum, când au venit sărbătorile de iarnă, cernăuțenii nu îi permit spiritului sărbătorilor să le intre în inimă, fiindcă nu poți să te simți bine, să fii vesel atunci când pe front pentru tine moare cineva, când în casa unui semen de-al tău intră un obuz, sau când cineva își plânge pierderea unui om drag … așa simt cernăuțenii și în așa fel își exprimă solidaritatea cu apropiații lor. Lumina atrage lumină.

În conversațiile telefonice și prin mesaje prietenii și rudele ne întreabă ce facem și unde suntem. Răspundem tuturor la fel: „Suntem bine, acasă, la Cernăuți”.

Dumnezeu ne-a lăsat aici și credem că nu degeaba. Chiar dacă am îmbătrânit cu o viață, am făcut-o acasă la noi, în Bucovina.