La filiala „Ștefan cel Mare” a Bibliotecii Municipale din Chișinău a avut loc cea de-a VI-a ediție a conferinței „Ștefan cel Mare în memoria posterității”, cu participarea unor istorici și cercetători din Republica Moldova, România și din regiunea Cernăuți, Ucraina.
Ștefan cel Mare trezește un mare interes la Cernăuți, mai ales în contextul războiului rus din Ucraina, a spus Alexandru Cociurcă, președintele Societății Culturale „Concordia-Bucovina”. Mulți tineri studiază istoria neamului, viața lui Ștefan cel Mare, șe roagă sfântului domnitor: „Cunosc un ostaș din unul din satele fostului raion Noua Sulița, care la moment se află pe front și se roagă tot timpul lui Ștefan cel Mare – să-i dea putere, curaj”, a menționat, în regim online, președintele asociației “Concordia-Bucovina”, Alexandru Cociurcă, citat de Radio Chișinău.
În regiune există câteva monumente și busturi dedicate lui Ștefan cel Mare , care au fost înălțate de către oamenii locului, din inițiativa și cu mijloacele lor. Din păcate în orașul Cernăuți nu este nicio stradă în cinstea lui Ștefan cel Mare.
Atât românii, cât și mulți ucraineni, care cunosc rolul pe care l-a avut domnitorul în istoria regiunii, se roagă și îi cer ajutorul și mijlocirea în apărarea de invazia rusă, a mai menționat Alexandru Cociurcă.
Despre contribuția însemnată a domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt la restaurarea bisericii „Sf. Nicolae” de la Rădăuți – un sanctuar al neamului românesc – a vorbit în cadrul conferinței doctorul în istorie, profesorul universitar de la Universitatea de Stat din Moldova, Emil Dragnev.
Importante documente ce conțin primele mențiuni ale Chișinăului, din perioada strămoșilor lui Ștefan cel Mare, au fost descoperite în arhivele poloneze, a relatat în cadrul conferinței dedicate memoriei domnitorului, doctorul habilitat în istorie, cercetătorul din cadrul Institutului de Istorie al USM, Valentin Constantinov.
Astfel, istoricul amintea că la 17 iulie 1436, pentru meritele sale, marele logofăt Oancea a primit de la urmașii lui Alexandru cel Bun, Ștefan al II-lea și Iliaș, moșia, care se afla ” lângă Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la Fântână, unde este Seliștea Tătărească, în dreptul păduricii”. Oancea Logofăt a murit într-o bătălie, fiind moștenit de către logofătul Mihu, prietenul său, care ajunge să se ocupe de comerț în cetatea Liov, Polonia. După venirea sa la domnie, Ștefan cel Mare îl îndeamnă pe logofătul Mihu să se întoarcă în Moldova, dar acesta nu acceptă.
BucPress
