Repet a câta oară că îmi vine foarte greu să scriu asemenea articole, dar viața își are legile ei și nu prea se socoate cu dorințele noastre. Din nou sunt nevoită să scriu cu durere despre cineva care ne-a părăsit. E vorba de fostul profesor, fostul director al școlilor din Cupca, azi licee, autorul celei de-a doua părți a monografiei satului Cupca, Domețian Cucuruz.
Viața își deapănă cursul său, cu zile mai bune, cu zile mai grele: după zi vine noaptea, după seară dimineața, după ploaie apare soarele. Și trec zilele, săptămânile, lunile, anii, zeci de ani. Iată că și astă-iarnă, pe la finele lunii februarie, a adăugat cel de-al 93-lea an în buchetul vieții. Cu părere de rău, ultimul pe acest pământ. Restul, de acum, se vor măsura într-o altă lume.
Peste patru decenii domnia sa a fost mereu în activitate, mereu prins în iureșul nesfârșitelor griji pe care le are un pedagog în viața sa.
A fost întotdeauna un om calm, exigent în primul rând față de sine însuși, dar și față de subalterni. Muncitor, serios, conștiincios, cu simțul responsabilității, cu dăruire față de profesia aleasă.
Zeci de ani a fost director al școlilor din satul Cupca. Timp de 28 de ani a fost director al școlii medii din Cupca, azi liceul din Cupca. Circa 11 ani am activat și eu ca profesoară de limba franceză sub conducerea dumnealui. Era sever cu noi, cei tineri, cultivându-ne astfel seriozitatea și responsabilitatea de care trebuie să dea dovadă un pedagog față de discipolii săi, dar și față de profesia aleasă.
Multe promoții de elevi îl țin minte pe dl Cucuruz nu numai ca director, dar și ca pe un foarte bun profesor de matematică. Foștii săi elevi au îmbrățișat, pe parcursul vieții, profesii legate de acest obiect de studiu destul de important.
La munca obștească, de asemenea, a fost mereu alături de colectiv. Iar la începuturile renașterii noastre spirituale am participat împreună la toate manifestările legate de grai, port, tradiții, credință.
Peste ani, fiind deja la odihna binemeritată, a adunat și pregătit materialele pentru cea de-a doua parte a monografiei istorice a satului Cupca, „Cupca, un sat din Bucovina”. Reamintim cititorilor că autorul primei părți a monografiei istorice a acestei vetre străbune este regretatul doctor inginer Petre Ciobanu, originar din Cupca, care s-a stabilit cu traiul în Brașov, România.
Împreună cu soția sa, Elena, învățătoare la clasele primare, au crescut și educat doi copii, pe fiica Margareta și pe fiul Nicolai, ambii având studii superioare și deținând funcții de responsabilitate în Republica Moldova, unde au rămas cu serviciul și cu traiul. Soții Cucuruz au deja nepoți și strănepoți, pe care îi așteptau cu bucurie să revină la baștină ori de câte ori aveau posibilitatea.
Acum vor veni cu flori și lumânări la mormântul tatălui, bunicului, străbunicului.
Deși știam că se confruntă cu probleme de sănătate în ultima vreme, totuși speram că acest moment trist va veni mai târziu.
A venit, cu mare părere de rău, într-o zi frumoasă de la acest început de Florar, lăsându-ne cu tristețe în suflet.
Nemărginită este durerea soției Elena, a fiicei Margareta cu familia, a fiului Nicolae cu familia, a fraților Constantin și Valeriu, a nepoților, finilor, a tuturor celorlalte rude, a foștilor colegi de serviciu, prietenilor, vecinilor, sătenilor. Domețian Cucuruz a lăsat o urmă frumoasă pe acest pământ. Ca om, ca pedagog, ca fost director, ca autor al monografiei satului, ca om al Cupcăi și patriot al baștinii.
Drum lin spre înalturi, stimate domn profesor și director! Amintire veșnică și neuitare în drumul eternității!
Din partea tuturor semnează fosta colegă de serviciu, profesoara ELEONORA SCHIPOR.
