Atât cât vom trăi ne vom aminti și îl vom pomeni cu o vorbă bună. Așa cum am făcut-o cu toți cei prezenți în ziua de sâmbătă, 12 octombrie, anul curent, la Palatul Național din Cernăuți, unde l-am comemorat pe binecunoscutul savant bucovinean ILIE POPESCU, la un an de la trecerea sa în neființă.
Am sosit un grup de intelectuali de la Pătrăuții de Jos, pentru ca ici, în vechea urbă cernăuțeană să-i aducem un omagiu celui care ne-a fost și consătean. Am început comemorarea, avându-i pe câțiva oameni de vază, alături de mine în fața publicului, nu prea numeros, dar cu toții oameni deosebiți, cu un moment de reculegere, cum de fapt se obișnuiește în asemenea cazuri. Pe urmă în câteva minute am povestit pe scurt, repede și energic, așa cum e firea mea de altfel, despre biografia, copilăria, studiile, activitatea științifică și obștească a regretatului nostru savant. Am făcut doar o foarte scurtă trecere în revistă a publicațiilor, cărților, muncii depuse pe altarul românismului de vestitul nostru copământean. Tot așa am procedat cu vreo două săptămâni în urmă la Simpozionul de la Pitești, România, al Fundației MEMORIA, condusă de profesorul Ilie Popa. Anume domnia sa mi-a propus să pregătesc un discurs despre savantul Ilie Popescu. Cu ani în urmă, anume regretatul Ilie Popescu, ne-a invitat pe noi, câteva activiste din Pătrăuții de Jos, la acest important Simpozion internațional. Ca întotdeauna, nu mi-am notat nimic, am vorbit fără vreun scenariu, sau pregătire specială. Vorbitorii, care rând pe rând sincer, cu emoție, din suflet, au vorbit despre omul, savantul, profesorul, patriotul, românul Ilie Popescu, au făcut la fel.
Printre vorbtori au fost foști studenți de ai regretatlui profesor, colegi, prieteni, cunoscuți, consăteni. Majoritatea dintre ei care i-au fost studenți, au ajuns azi oameni de vază, stimați și aprecați nu numai în Bucovna noastră, dar și departe de hotarele ei. Sunt ziariști, profesori la liceie, gimnazii, instituții superioare de învățământ, ziariști, reporteri, jurnaliști, scriitori, pictori, compozitori, cântăreți, artiști ș.a.m.d. La formarea lor ca viitori specialiști, ca oameni, la clădirea fundamentului acestor personalități, și-a adus contribuția și profesorul universitar Ilie Popescu. Despre felul lui de a fi, despre viața, activitatea, drumurile parcurse, activitatea obștească, dar și greutățile întâmpinate, erudiția, bunătatea, omenia, simțul umorului, care în ciuda tuturor vitregiilor soartei, l-a păstrat pe tot parcursul vieții, au vorbit domnii Tudor Andrieș, Vasile Carlașciuc, care i-a dedcat și o poezie, compusă chiar în dimineața acelei zile, Elena Purici, din promoțiile primilor săi studenți. Au urmat apoi Vasile, Bâcu, Vasile Rauț, Carolina Jitaru, care ne-a cântat și „Rugă pentru părinți” pe versuri de Adrian Păunescu, Vitalie Zâgrea, Doina Bojescu, Cristina Paladean, Tatiana Golciuc, care i-au fost mai târziu studenți. N-au întârziat cu amintirile lor frumoase ziaristele Maria Toacă și Felicia Toma, d-na Sofia Roșca, octogenarul Octavian Voronca.
Un discurs aparte îi aparține domnului Ministru plenipotențiar al Consulatului General al României la Cernăuți, dl Dan Constantin, care a spus sincer: -Dacă nu m-ați fi chemat, eu totuna aș fi venit. Așa cum de fapt ar fi venit la omagierea prietenului său și neostenitul nostru domn Ioan Ițco, din Dorohoi, România, care a adus portretul vestitului savant, pentru a fi expus în Galeria oamenilor de vază din incinta Societății. Nu au lipsit nici bunii prieteni ai savantului, de la Botoșani, scriitorul Paul Mircea Iordache și Florin Simion Egner, membrii ai Asociației „Vatra Românească”. Ne-a bucurat faptul că domniile lor au promis că și bustul regretatului om de știință, va fi adus anul viitor, aici la baștină, urmând să fie transferat în satul său natal – Pătrăuții de Jos.
N-a vorbit, dar a muncit intens așa ca de fiecare dată, neobositul domn Nicolae Hauca, care a filmat, înregistrat și fotografiat pe tot parcursul, ceremonia desfășurată în această zi de toamnă. N-a vorbit nici o altă invitată, bibliotecara din Prisăcăreni, Rodca Zegrea, fiind puțin cam răcită, dar care a venit totuși, or, cu câțiva ani în urmă, acolo, la mica ei bibliotecă a fost invitat să prezinte cărțile și să vorbească în fața celor prezenți profesorul și scriitorul Ilie Popescu. N-a vorbt, fiind mai modest nici dl Vladimir Acatrini, președintele Uniunii biblotecarilor bucovineni, dar a fost prezent ca întotdeauna.
A încheiat suita de discursuri, bunul prieten al dlui Ilie Popescu, Dănuț Ursachi, unul dintre fondatorii Asociației „Pământul strămoșesc”, din Vicovu de Sus, care în ultima perioadă a vieții l-a susținut și ajutat mult pe regretatul nostru savant.
Un cuvânt aparte aș vrea să spun despre cei de la Pătrăuții de Jos, satul de baștină al omagiatului. Alături de mine, acum, ca și la toate manifestările de suflet, la prezentările de carte, la jubileele și întâlnirile noastre s-au aflat în această zi de la mjlocul lui Brumărel, neostenitele lucrătoare din sfera culturii satului nostru, doamnele Larisa Popescu și Natala Balan. Anume lor, le-am telefonat mai întâi în seara zilei de 13 octombrie a anului 2023, când am aflat trista veste, ce mi-a adus-o nepotul său Costică din Cernăuți despre trecerea la cele veșnice a consăteanului nostru. Imediat ni s-a alăturat o altă activistă a satului, d-na Elena Clioț, care și de data aceasta, a vorbit atât de frumos în fața celor prezenți despre dl Ilie Popescu. N-a lipsit nici fostul primar al satului, actualmente consilier al comunei Pătrăuți, și deputat în consiliul local, care de asemenea simplu și frumos a vorbt despre personalitatea celui care a dus faima baștinii pe meridianele lumii. Ne-a însoțit și activistul, Ionel Schipor din Pătrăuții de Jos. Iar elevele liceului local Irina Solcan și Nicoleta Burla au citit câteva dintre celebrele Cugetări creștine și filosofice ale regretatului autor de cărți, dar și o frumoasă poezie pe care a scris-o și am publicat-o și în cartea mea „Ilie Popescu, omul, savantul, patriotul, la 75 de ani”, a doamnei Larisa Popescu. Nu au vorbit harnicele și priceputele mele consătence, Natalia Balan și Larisa Popescu-Chedic, dar toți s-au convns de calitățile lor culinare la masa de pomenire. La pregătirea acestei mese în memoria consăteanului nostru și-au adus contribușia doamnele de la Pătrăuții de Jos, fratele dlui Popescu, Constantin, dl Ioan Ițco, care a venit cu un vin roșu de la baștină, și antreprenorul de la Budineț Dumitru Morhan. Sincere mulțumiri tuturor.
A mulțumit celor prezenți, dar a evocat și câteva crâmpeie din amarul deportărilor fratele mai mic Constantin, din Cernăuți. De fapt anume fratele Costică, l-a însoțit peste tot în ultimii doi sau trei ani, când deja se simțea mai slăbit de puteri pe bunul său frate Ilie. I –au mai rămas la Ciudei fratele mai mare Mircea, iar la Pătrăuții de Jos, sora mai mare Aurora, în vârstă de 93 de ani. Aurora Opaeț este unica supravețuitoare din satul nostru al calvarului stalinist.
Cu eforturi proprii, dar ajutată de doamna Elena Clioț și de dl Vasile Bâcu, am amenajat și o expoziție a câtorva dintre cele circa 34 de cărți pe care le-a publicat pe parcursul vieții scriitorul și publicistul Ilie Popescu. Bineînțeles că n-a lipsit nici o mică colecție de ziare de și despre Ilie Popescu, în care subsemnata, dar și alții au publcat articole de-a lungul anilor. O candelă aprinsă, un buchet de flori albe ca și sufletul său curat au fost expuse pe mesele din sala de ședințe a Societății.
Mesaje de pomenire a savantului nostru, dar și încurajare și susținere pentru efortul depus, la pregătirea măsurii de omagiere, ne-au transmis mai mulți oameni din diferite părți, așa ca doamna Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, profesoara universitară Felicia Vrânceanu, care a aprins și o lumânare la Catedrala din Suceava în acea zi în memoria fostului coleg de serviciu.
Tuturor celor prezenți sincerele noastre mulțumiri. La mulțumesc de asemenea și celor care deși invitați, din anumite motive n-au putut fi prezenți, dar au transmis mesaje, l-au pomenit cu o vorbă bună, s-au gândit la el.
În seara zilei de ieri, azi dimineață, am găsit deja publicate pe rețelele de socializare, iar mai târziu vor fi publcate și în ziarele de aici, și din țară elogii aduse celui care a fost Ilie Popescu. Le aduc tuturor sincerele noastre mulțumiri și toată recunoștința noastră.
Cineva spunea ieri dintre vorbitori că ar fi fost bine ca toate aceste amintiri și aprecieri să le fi auzi domnia sa când era în viață. Suntem siguri că de acolo de sus, dintr-o altă lume, savantul, scriitorul, patriotul, activistul, românul, pătrăuceanul ILIE POPESCU, ne-a vegheat și s-a bucurat că aici pe acest pământ, nu este dat uitării. Amintirea e veșnică, domnule profesor!
ELEONORA SCHIPOR
P.S. Am scris acest material, chiar în ziua de 13 octombrie, când se împlinește exact un an de la trecerea profesorului ILIE POPOESCU în eternitate
