Zilele acestea am avut prilejul să asist la lucrările de renovare generală a fostului Parc „Arboroasa” din Cernăuți, situat între actuala Piață Soborna (Piața Ghica-Vodă în interbelic) și curtea Catedralei Ortodoxe. Lucrările au scos la suprafață temelia fostului bust al lui Mihai Eminescu, dezvelit aici la 7 decembrie 1930. Teoretic, în piatra de temelie, realizatorii monumentului ar fi putut introduce o capsulă cu un uric scris de înaintași în anul 1930.
Timp de câteva zile, împreună cu proiectanții renovării parcului, am analizat atent temelia fostului bust. După ce am scos cu multă grijă, bucată cu bucată, betonul din fundație, am constatat că mult dorita de noi capsulă a timpului lipsește (vezi fig. 1-5). Se vede că înaintașii noștri nu au așezat râvnita capsulă a timpului la temelia monumentului. Or ea ar fi fost o scumpă relicvă cu valoare istorică și culturală incontestabilă pentru cernăuțeni, ca și pentru comunitatea noastră românească din regiunea Cernăuți. O astfel de capsulă (tub din sticlă) a fost descoperită sub Monumentul Regimentului Bucovinean de Infanterie Nr. 41 austriac, în timpul dărâmării acestuia de către sovietici, în anii 50 ai secolului trecut. Din neatenție, tubul de sticlă a fost spart, dar pergamentul cu textul scris într-un chenar ornamentat și semnat de autorii monumentului și edilii orașului a fost predat spre păstrare Arhivei de Stat din Cernăuți, unde se află și astăzi (vezi Fig. 6).
1. Momente de la descoperirea fundației monumentului Poetului din fostul Parc „Arboroasa”
2. Momente de la descoperirea fundației monumentului Poetului din fostul Parc „Arboroasa”
3. Momente de la descoperirea fundației monumentului Poetului din fostul Parc „Arboroasa”.
4. Momente de la descoperirea fundației monumentului Poetului din fostul Parc „Arboroasa”
După ce au stabilit locul fostului monument (fixarea geolocației), autorii proiectului de renovare a fostului Parc „Arboroasa” mi-au sugerat că ar fi necesar să se anunțe un concurs pentru crearea unei plăci comemorative din metal pe care să se expună poza fostului monument cu figura marelui poet, iar alături, în limbile ucraineană și română, să se consemneze faptul că pe acest loc s-a aflat bustul poetului Mihai Eminescu, distrus de sovietici în iunie 1940. Placa ar urma să fie amplasată pe aleea parcului, lângă locul fostului monument, punctul de pornire al viitoarei alei. Din partea noastră, ar fi un frumos semn de respect față de marele poet, față de valorile culturale ale comunității, care nu au putut supraviețui vicisitudinilor vremurilor (vezi Fig. 7. Model de placă comemorativă.)
Primele informații privind locul amplasării bustului lui Mihai Eminescu la Cernăuți le-am obținut în anii de studenție 1973-1974, când profesorul de limba și literatura română de la Școala Medie Nr. 10 de la Roșa, Vasile Cauliuc, unul dintre puținii intelectuali cernăuțeni care apucaseră să-l vadă în mod real în anii interbelici, ne-a adus pe noi, câțiva studenți de la „Filologia moldovenească”, în parcul din fața fostei Catedrale Ortodoxe (transformate de sovietici într-un depozit de materiale), zicându-ne: „Uitați-vă, dragi studenți, aici, în colțul sud-estic al fostului Parc „Arboroasa”, la 7 decembrie 1930 a fost dezvelit bustul marelui poet român Mihai Eminescu. Acum el nu mai este, dar voi trebuie să știți că până la „eliberare” el a fost chiar în acest loc, parțial pe acest trotuar, care, între timp s-a lărgit, furând teren din spațiul parcului de odinioară. Astăzi bustul nu mai există, dar voi (măcar voi) să știți că el a existat cu adevărat și să transmiteți și copiilor voștri această veste. Eminescu a fost pe aici, a pășit prin acest parc, a privit la aceleași clădiri, la aceiași arbori, la aceleași bucăți de cer pe care le priviți și voi astăzi. Voi sunteți obligați să păstrați, cel puțin în adâncul sufletelor voastre, acest adevăr. Și să-i citiți mereu lui Eminescu opera, fiindcă numai astfel El va fi mereu în Cernăuți, în orașul vostru, care a fost atât de mult și al Lui.”
6. Uricul pentru urmași, descoperit sub fundația Monumentului austriac al Regimentului Bucovinean de Infanterie Nr. 41
7. Model de placă comemorativă. Schiță de Iu. Olaru
Alte informații despre dezvelirea bustului lui Mihai Eminescu la Cernăuți aveam să le aflu mai târziu, când obținusem accesul la presa interbelică și la documentele de arhivă. Atunci am putut afla că inițiativa ridicării bustului a venit din partea „Ligii culturale”, Secţia Cernăuţi. Președinte al Secției era, în acele timpuri, profesorul universitar Vasile Gherasim, un însemnat cercetător al operei și vieții poetului, care, încă în primăvara anului 1930, a anunțat un concurs de machete pentru un bust care să-l reprezinte pe Eminescu din perioada scrierii „Luceafărului”, adică din perioada de maturitate creatoare a poetului. La 1 iunie 1930 a avut loc o expoziție cu machete realizate de mai mulți sculptori, iar comisia alcătuită în acest scop l-a ales câștigător, dintre cei 8 participanți, pe sculptorul Rihard Hette din Iaşi. Comisiunea artiștilor, întrunită la Ministerul Artelor din București, a aprobat lucrarea cu unanimitate de voturi, astfel îndeplinindu-se toate formalitățile pentru inaugurarea bustului. În toamna aceluiași an, după ce au fost colectate fondurile necesare, s-a trecut la realizarea propriu-zisă a monumentului. Soclul a fost realizat de sculptorul cernăuțean Carol Moscaliuc.
Astfel, la 7 decembrie 1930, în prezența unui numeros public, s-a dezvelit bustul lui Mihai Eminescu în Cernăuți. Pentru a înțelege mai bine atmosfera acelei zile, așteptată cu înfrigurare de toată suflarea românească a orașului, vom prelua un fragment din relatarea ziarului „Glasul Bucovinei” despre acest eveniment:
„Duminică, 7 Decembrie a. c., pe o vreme admirabilă ca de primăvară, a avut loc la Cernăuţi o foarte frumoasă manifestaţie culturală cu ocazia desvelirii bustului marelui poet Mihai Eminescu. Colţul parcului Arboroasa din faţa catedralei, care a fost ales ca loc pentru bustul lui M. Eminescu, era frumos decorat cu steaguri tricolore şi ghirlande de verdeață. Solemnitatea a început la orele 11 dim. Printr-un parastas de pomenire a lui M. Eminescu care a fost oficiat în catedrală de Sf. Lor părinţii, consilier consistorial G. Şandru, I. Avram, E. Hostiuc şi diaconii Lazariuc şi Morariu răspunsurile fiind date de corul mitropolitan. La parastas au luat parte reprezentanţi ai autorităţilor civile şi militare, profesori universitari, magistraţi, un mare număr de prof. secundari, preoţi, ofiţerii garnizoanei, avocaţi, medici, învăţători, meseriaşi şi comercianţi, societăţile studenţeşti cu steagurile lor, elevii dela şcoalele din Cernăuţi, etc., etc. După parastas, publicul s-a adunat în faţa bustului lui M. Eminescu, în număr aşa de mare încât străzile Ştefan cel Mare şi Piaţa Arboroasa erau înţesate, tramvaiele trebuind să-şi întrerupă circulaţia pentru câtva timp. Dupăce preoţii în odăjdii înalţară şi aci rugi pentru odihna sufletului marelui dispărut, S. S. părintele O. Soroceanu, predicatorul catedralei, a rostit o frumoasa cuvântare, scoţând în relief marea dragoste de neam şi de biserică ce a stăpânit totdeauna sufletul poetului şi artistului M. Eminescu.” După ce s-a dat la o parte pânza care învelea bustul, au luat cuvântul următorii vorbitori: profesorul Vasile Gherasim, directorul ministerial Teofil Sauciuc-Săveanu, istoricul Ion Nistor (în numele Academiei Române), poetul Gavril Rotică (în numele Societății Scriitorilor Români), profesorul Grigore Nandriș (în numele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina), studentul Imbrescu (în numele Centrului studențesc), părintele Gheorghe Șandru (din partea Mitropoliei). Au urmat cuvântările reprezintanţilor societăţilor studenţeşti „Arboroasa”, „Junimea”, „Dacia”, „Academia Ortodoxa” şi „Moldova”, după care V. Gherasim a predat bustul lui Eminescu primarului N. Săuciuc-Săveanu. (vezi fig. 8-10)
Seara, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din oraș a avut loc Festivalul Eminescu la care a rostit un discurs festiv Vasile Gherasim. Corul și octetul Societății „Armonia” au interpretat un șir de cântece pe versuri de M. Eminescu, iar actorii N. Sireteanu, Nae și Lily Bulandra au recitat din poezia marelui poet și a Veronicăi Micle. La festival a participat și poetul Octavian Goga.
Și iată aici, în colțișorul lui Eminescu, așa ne place să numim fostul Parc „Arboroasa”, cu imaginea maiestuoasă a Catedralei în față, cu textul restabilit pe fațada bisericii „Unuia în trei ipostasuri – Dumnezeu”, mi-am pus fireasca întrebare: oare am făcut noi, cernăuțenii, tot ce ne-a fost în putință pentru a-i eterniza numele aici, în „dulcea Bucovină”? Am făcut multe lucruri frumoase, dar trebuie să recunoaștem că avem încă multe de realizat.
8-10. Momente de la dezvelirea bustului lui Eminescu în Cernăuți. Anul 1930
La cei 134 ani de la trecerea-i în veșnicie era o datorie sfântă să avem un muzeu în casa lui Aron Pumnul, care să fie un adevărat centru științific de studiere a vieții și operei, de propagare a moștenirii de necuprins a Poetului. Ceea ce avem în cadrul Muzeul Etnografic Regional nu mai poate să satisfacă așteptările și năzuințele noastre. Nici inscripția de pe basorelieful instalat pe clădirea fostului Gimnaziu Superior austriac nu ne poate satisface, fiindcă exprimă un neadevăr istoric și științific. Instalarea de plăci comemorative pe clădirile existente azi și legate nemijlocit de numele marelui Poet (casa lui Nicolae Dzierszeck, casa lui D. Isopescu-Grecu în care a locuit sora poetului, Aglaia, casa mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici ș.a.) este de asemenea un deziderat major pentru noi.
Proiectul instalării unei plăci comemorative pe locul primei statui a Poetului în Cernăuți trebuie să se afle azi în centrul atenției noastre. Altfel vom aluneca pe drumul pârdalnic al unor venerații declarative față de Poet și al unor manifestări patriotice exhibiționiste și lipsite de fond, după expresia unui regretat coleg.
Iată ce spunea Vasile Gherasim la dezvelirea monumentului în anul 1930: „Am așezat acest monument aici, în acest loc, pentrucă fiind văzut din toate părțile să fie un continuu stimulent la mai mult idealism în gânduri, la mai multă dezinteresare în acțiuni și la mai multă sinceritate în vorbe…
Iar tu, geniu neîntrecut, Luceafăr al cugetării și creării românești, căpătând chip de bronz – să rămâi până la plinirea vremurilor, între noi! Tu ești făcut dintr-o bucată, întocmai cum în viața ta pământească ai fost om „dintr-o bucată”. Din Nirvana te-am coborât aici între noi, pentru ca din vâltoarea vieții noastre, adesea tulburi, la tine să putem veni pentru a ne pleca genunchii în fața ta!”
Înfăptuirea acestor deziderate, precum și ale altora, ne-ar absolvi de păcatul prea numeroaselor neîmpliniri în fața memoriei Poetului și ne-ar îndreptăți a ne pleca genunchii în fața Măriei Sale (vezi Fig. 11-15).
11-15. Vederi din interbelic, cu bustul lui Eminescu din Parcul „Arboroasa” din Cernăuți
Dragoș Olaru, istoric, arhivist, scriitor, pentru Agenția BucPress din Cernăuți
Urmăriți-ne pe Telegram
