O lună de la ofensiva din Kursk. Cum a schimbat aceasta percepția războiului în Rusia și în Ucraina

Armata ucraineană a reușit să surprindă întreaga lume – inamici ruși, parteneri occidentali și propria populație – pe 6 august, când a lansat o incursiune-surpriză în regiunea rusă Kursk. Forțele ucrainene au capturat rapid circa 100 de localități și peste 1300 de kilometri pătrați. La o lună de la declanșarea operațiunii, rușii par a fi capabili să organizeze un contra-atac prin care să își recupereze teritoriile pierdute. Numeroși analiști și experți au observat că această prezență ucraineană pe teritoriul rusesc subminează unul din miturile fundamentale ale regimului Putin, acela de a le asigura rușilor securitatea.

Dincolo de acest succes tactic indiscutabil al ucrainenilor, întrebarea care se pune este ce anume au reușit să obțină din punct de vedere strategic? În baza declarațiilor făcute on și off the record de oficiali ucraineni, ofensiva din Kursk ar fi urmărit câteva obiective: să atragă trupe rusești din alte sectoare ale frontului, pentru a mai reduce din presiunea exercitată asupra forțelor ucrainene, să îi ofere Kievului un atu pentru viitoare negocieri de pace, ceva ce poate oferi la schimb, și să le ridice moralul ucrainenilor după ce, timp de mai bine de un an, de pe front au venit numai vești proaste.

Doar ultimul obiectiv pare să fi fost atins: ofensiva din Kursk a reușit să le ridice moralul ucrainenilor, atât pe front cât și acasă; mai mult, i-a făcut pe mulți ruși să se întrebe dacă războiul chiar merge așa de bine cum li se spune. În ceea ce privește celelalte obiective, situația este mult mai complicată. Rușii nu au mutat trupe din cele mai fierbinți zone ale frontului, iar de negocieri de pace nu se pune, cel puțin deocamdată, problema și nu se știe dacă, atunci când se va pune, ucrainenii vor mai controla teren în Kursk.

Operațiunea Kursk le-a ridicat moralul ucrainenilor într-un moment dificil

Ofensiva din Kursk a fost declanșată într-un moment în care starea de spirit a ucrainenilor nu era tocmai bună, iar sondajele arătau, în premieră, o disponibilitate a unei părți a societății să cedeze teritorii pentru o pace cu Rusia lui Putin.

Credința într-o victorie rapidă, promisă de autorități pe fondul unor succese înregistrate în prima parte a războiului – alungarea armatei ruse din zona Kiev, contra-ofensivele din Harkov și Herson –, a început să lase tot mai mult loc oboselii de război și chiar descurajării. Acestea au fost accentuate de bombardamentele constante ale rușilor asupra infrastructurii și orașelor, eșecul ofensivei din primăvara-vara lui 2023, schimbarea comandantului armatei, Valeri Zalujnîi etc. A urmat lenta ofensivă a rușilor, care au epuizat apărarea ucraineană prin bombardamente intense și atacuri în valuri umane, reușind să captureze o serie de localități. O altă lovitură a fost dată moralului ucrainean de întârzierile înregistrate în livrările de armament și muniție din Occident. Toate acestea au dus la pierderi pe front și au forțat Kievul să recurgă la înăsprirea legislației pentru a înrola mai mulți bărbați în armată.

În acest context, operațiunea Kursk și primele rapoarte ale armatei ucrainene despre luarea sub control a unor orașe din Federația Rusă au avut efecte pozitive asupra stării generale a societății. O serie de postări patriotice ucrainene, dar și glume cu un evident accent anti-Kremlin, au devenit virale pe rețele; chiar și pe posturile naționale de televiziune s-a glumit despre armata rusă „neputincioasă să facă ceva”.

Într-un registru mai serios s-au reaprins discuțiile despre o pace în Ucraina care să țină cont de condițiile Kievului și nu doar de cele ale Moscovei. Analiștii ucraineni au început să-l laude pe noul șef al armatei, Oleksandr Sirski, pentru mutarea războiului pe teritoriul Rusiei, iar rețelele sociale au fost inundate de mesaje de satisfacție: „Să simtă și rușii pe pielea lor ce înseamnă războiul”.

Printre cele mai virale articole și comentarii din ultima lună au fost cele privind extinderea operațiunii în alte regiuni rusești sau chiar eliberarea peninsulei Crimeea. S-a comentat și răspunsul slab și întârziat al rușilor după intrarea pe teritoriul lor.

Incursiunea l-a făcut din nou popular pe președintele Volodimir Zelenski, ale cărui discursuri nu mai prindeau la publicul ucrainean foarte obosit de război. După dezamăgirea produsă de eșecul contraofensivei ucrainene, Zelenski a devenit din nou citat și uneori lăudat. „Acum 24 de ani s-a scufundat submarinul Kursk – un început simbolic al regimului lui Putin; iar acum știm care va fi simbolul finalului său. Tot despre Kursk este vorba”, a declarat Volodimir Zelenski, prezentând incursiunea ca o lovitură asupra liderului de la Kremlin și al regimului său belicos.

Întrebați de reporteri despre atitudinea lor față de operațiunea Kursk, ucrainenii au declarat în diverse orașe ale țării că sunt mândri de armată, că se simt fericiți și că sunt uimiți, dar și că le este frică de posibilele mari pierderi de vieți omenești.

Reacția Moscovei, similară cu cea a URSS după catastrofa de la Cernobîl: stați liniștiți, totul e bine

În timp ce Kievul numea operațiunea Kursk drept o mutare strategică importantă și începutul sfârșitului regimului Putin, Kremlinul și organele sale de presă încercau să minimizeze impactul acestui eveniment în spațiul informațional.

Din acest motiv, după o perioadă de haos în spațiul informațional rus, când organele de presă nu aveau un plan de acțiuni, iar reacțiile oficiale se contraziceau reciproc, Kremlinul a luat decizia să abordeze subiectul ca fiind o provocare „teroristă ucraineană”, care va fi rezolvată la un moment dat fără mari dificultăți.

„Trebuie să ne ocupăm de acești bandiți care au intrat pe teritoriul Rusiei, în regiunea Kursk, și care încearcă să destabilizeze situația din teritoriile de frontieră în ansamblu”, a spus președintele rus. Kremlinul promovează ideea că operațiunea din Kursk este o provocare a unor grupuri de bandiți, mercenari și teroriști ucraineni, care nu au ocupat nimic important, ci pur și simplu au ca scop să destabilizeze Rusia. Pentru a nu-i oferi operațiunii ucrainene o mare importanță în spațiul media intern, Putin a vizitat câteva zile la rând o serie de state și regiuni, încercând să-i convingă pe cetățenii săi aflați departe de zona confruntărilor militare că este vorba despre  o problemă locală nesemnificativă în cadrul unui război mai mare. Modul cum a reacționat Kremlinul la incursiune se aseamănă foarte mult cu tehnicile de comunicare ale URSS în perioada incidentului de la centrala nucleară Cernobîl, când se povestea despre un incident local și despre ajutorul oferit civililor.

Presa internațională a observat încercarea Kremlinului de a transmite un sentiment de normalitate cu privire la incursiunea ucraineană. În acest sens, mass-media de stat s-a concentrat mai ales pe eforturile de a acorda ajutor umanitar celor aproape 200.000 de ruși care și-au părăsit casele, de parcă ar fi victime ale inundațiilor sau ale altui dezastru natural, mai degrabă decât ale primei incursiuni militare străine de la al Doilea Război Mondial.

În ultimele două săptămâni ale incursiunii ucrainene, propagandiștii ruși încercau să-i oprească pe invitații lor când aceștia aduceau critici autorităților centrale pentru „catastrofa de la Kursk”.

La emisiunea Soloviov Live din 1 septembrie, care prezintă în fiecare duminică o sinteză a celor mai importante evenimente politice ale săptămânii, s-a vorbit despre situația din Orientul Mijlociu, despre cum l-a felicitat Putin pe Lukașenko cu prilejul împlinii a 70 de ani și alte evenimente, fără să se amintească de situația din Kursk. Pentru a nu semăna panică în societate, Kremlinul a decis să monopolizeze discursul despre incursiune, reducând la tăcere inclusiv o serie de canale de Telegram.

Pe 2 septembrie, unul dintre cele mai influente canale de Telegram din Rusia „Rossia Seidchias” (Rusia astăzi) l-a citat pe oligarhul ucrainean și cumătrul liderului de la Kremlin, Viktor Medvedciuk, care se află în Rusia după un schimb de prizonieri și care a declarat că incursiunea ucraineană în Kursk nu are nicio importanță. „Armata ucraineană controlează doar 5% din regiunea Kursk, fără să atingă vreun obiectiv strategic. Zelenski se bucură de parcă a ajuns la Ural, solicitând aplauze și continuarea petrecerii”, a spus  Medvedciuk, folosit deseori de propaganda rusă pentru ilustrarea unor narațiuni false sau manipularea opiniei publice.

Rușii nu sunt așa de liniștiți cum ar vrea Kremlinul

Potrivit unui studiu realizat Open Minds, incursiunea armatei ucrainene în regiunea Kursk a creat un efect de anxietate și îndoială semnificativă pe rețelele de socializare – o situație similară cu mobilizarea parțială din septembrie 2022 și cu revolta lui Evgheni Prigojin din iunie 2023. În timp ce autoritățile ruse au încercat să prezinte operațiunile ucrainene în Kursk ca o risipă de resurse fără niciun obiectiv militar, reacțiile populației au evidențiat o îngrijorare cu privire la capacitatea statului de a-și proteja propriul teritoriu. Deși sprijinul general de război a scăzut semnificativ în prima săptămână a incursiunii din cauza naturii neașteptate a evenimentului, efectul pe termen lung rămâne încă incert.

Potrivit unui sondaj realizat de centrul Levada, 51 la sută dintre ruși urmăresc cu atenție evoluția evenimentelor din regiunea Kursk, în timp ce 43 la sută au auzit de această operațiune ucraineană, dar fără să știe prea multe detalii. Dintre cei care sunt la curent cu acest eveniment, 63% dintre respondenți au menționat că sunt foarte îngrijorați de situație, mai ales în legătură cu victimele în rândul civililor  și slăbiciunea autorităților.

Ofensiva din Kursk a reușit să spargă și narativul pro-război susținut cu grijă de Kremlin. Bloggeri pro-Putin, analiști preluați de mass media (inclusiv cea de stat) și refugiați din Kursk au criticat public armata și autoritățile, mai ales în primele zile de război. Reacții și mai dure au fost consemnate de presa rusă independentă, relevant fiind în acest sens o declarație preluată de The Insider: „să crape toți ai lui Putin!”

Ofensiva din Kursk, un pariu câștigat de Ucraina, sau unul care s-ar putea întoarce împotriva sa?

La o lună de la declanșarea ofensivei ucrainene în Kursk, știrile venite din zonă intră în plan secund, lăsând loc altor subiecte – intensificarea campaniei de bombardamente a rușilor, remanierea guvernamentală de la Kiev și pierderile de pe frontul din Donbas. Acolo rușii se apropie de orașul strategic Pokrovsk, a cărui cădere ar pune în pericol întreaga linie de apărare ucraineană din Donețk și i-ar aduce pe ruși la un pas de o altă regiune, Dnipropetrovsk.

În ultimele săptămâni, viteza cu care rușii înaintează în Donbas a crescut semnificativ. Vladimir Putin a simțit chiar nevoia să se laude unor copii cu acest lucru, fără să pară să îi pese, atunci când a făcut-o, că a admis public că în ultimele luni marea armată rusă, cu toată superioritatea sa numerică, abia dacă reușea să captureze câteva sute de metri pătrați pe zi (adică o fracțiune dintr-un teren de fotbal). Este însă posibil ca Putin să fi avut în cap, cu această declarație, și să mute și mai mult discuția de pe Kursk și să dea senzația că incursiunea ucraineană de acolo este irelevantă.

Este clar însă că, indiferent cum ar prezenta-o propaganda rusă și cât ar încerca să o bagatelizeze, ofensiva ucraineană nu este irelevantă, pentru că reprezintă o umilință pentru Putin. Ce poate câștiga însă Ucraina concret este, însă, o cu totul altă chestiune.

Ucrainenii au angajat în atacul din Kursk unele din cele mai experimentate unități pe care le aveau. Dacă lipsa acelor unități în Donbas le va permite rușilor să captureze Pokrovskul și alte câteva localități strategice, se va dovedi că, și dacă au câștigat o mie și ceva de kilometri pătrați în Rusia, ucrainenii au pierdut mult mai mult în propria țară. Deocamdată, ei par să își păstreze optimismul. Comandantul armatei, Oleksandr Sîrski, a declarat că ofensiva din Kursk a obligat Moscova să mute în zonă rezerve pe care acum nu le mai poate arunca în luptă în alte sectoare ale frontului și că forțele ucrainene ar fi reușit să blocheze în ultimele zile înaintarea rușilor spre Pokrovsk.

Analiză publicată inițial pe Veridica – publicație specializată în monitorizarea, analiza și demontarea campaniilor de fake news, dezinformare și manipulare din Europa Centrală și de Est.