Război în Ucraina. Cum trăiesc în zonele de luptă militarii pe timp de iarnă. Povestea unui jurnalist din comuna Noua Suliță, care servește în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei

Război în Ucraina. Cum trăiesc în zonele de luptă militarii pe timp de iarnă. Povestea unui jurnalist din comuna Noua Suliță, care servește în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei.

Într-un comentariu pentru audiovizualul public Suspilne Cernivtsi,  jurnalistul Andrii Romanțov din Noua Suliță, care în prezent se află pe front,  ne-a relatat următoareele:

”Bună dimineața, suntem din Ucraina! E ger… Minus 10 noaptea, ceva mai cald ziua, 3 grade… Suntem aproape de orcii putiniști… Iată, împușcă, se vede bine…

Cum ne adaptăm la condițiile de iarnă? Condițiile de aici sunt minunate:  putem să ne încălzim, și noi, și ceaiul, și mâncarea…  Dar nu este așa pretutindeni, pe linia anterioară era doar un câmp gol și două tranșee… Când totul parcă arangasem acolo, au dat ordinul să trecem încoace.. Aici e bine…

Unde ne aflăm? Ca să intelegeți mai bine, într-un orășel dincolo de Herson, foarte cunoscut… la o margine…

Ne încălzim aici, ca toți oamenii, avem haine calde… la picioare să fie cald și la mâini…  Mai problematic la mâini. Nu știu cum e situația la alți combatanți, aici e minunat.  Avem de toate: încălțăminte de iarnă, absolut totul ce e necesar… totul, de la șosete la mănuși. Poate în alte unități e altă situație.

Suntem aici mai mult de o lună, nu au fost ploi, așa că slavă Domnului tranșeele sunt uscate. E frig afară,  ce să facem.  Nu înghețăm de frig, uneori stăm în vehiculul blindat… Diferite situații, ca pe front.

Ceea ce v-am arătat la teleefonul meu e o picătură în mare, dar, totuși, le-aș numi condițiile regale. Ne aflăm aici în ultimele două zile. Există un loc unde ne încălzim. La niște sobe de la voluntari, avem o singură rugăminte – aceste sobe trebuie să fie altfel cumva, să nu se vadă fumul… Jumătate din numărul sobelor mobile, din păcate, pur și simplu nu sunt potrivite pentru a fi utilizare în condițiile în care suntem, uneori și în subsoluri.  …o clipă, fierbe cacao sau ciocolata… Principalul că e fierbinte.

Voluntarii sunt alături de noi, ne ajută, bineînțeles că nu ajung aici. E periculos… Nu se permite. Ajung pănâ în satele, unde suntem cazați, ne aduc alimente și haine calde. Mulțumim voluntarilor, grație lor avem camere termice și drone. O dronă foarte bună, deja funcționează, urmărește poziția reptilelor ruse…

Există o bucătărie, avem și un bucătar care pregătește. Dacă există posibilitatea ne aduc mâncarea pe poziții… Sunt rații de hrană uscate. Am mâncat de toate: și canadian, și ucrainean, lituanian, al nostru, ucrainean este cel mai gustos… Un minus mare, nu există o pungă specială în care să poți încălzi mâncarea fără foc, americanii și lituanieni au așa ceva, canadienii, la fel.

Ei bine, ce să mai povestec? Salutare celor, care ma cunosc! Totul va fi bine! Totul va fi Ucraina! N-a rămas prea mult timp… E ger afară, rușii împușcă… dar fără niciun efect…”.