O vizită importantă și necesară – cea a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la București, mâine, analizată de Dorin Popescu pentru Centrul Politic.
Președintele României reușește în timp scurt să mobilizeze importante resurse de diplomație în plan regional – după vizita recentă la Varșovia și substanțializarea parteneriatului strategic româno-polonez, urmează up-gradarea corelată a relației bilaterale cu Kievul, într-o perioadă marcată de multiple crize pe plan regional și global.
Este nevoie de o prezență activă și robustă sporită a României în formatele regionale relevante, care să confirme existența unor resurse/capacități reale de a se putea proiecta pe termen mediu, în mod legitim și realist, drept “principala putere a Europei de Sud-Est și a doua mare putere la est de Germania, după Polonia” (obiectiv strategic asumat prin Strategia Națională de Apărare a Țării 2025-2030).
Conflictul din Orientul Mijlociu aduce noi provocări pentru țările europene și riscă să impacteze negativ războiul din Ucraina, inclusiv coeziunea și fermitatea continuării sprijinului extern pentru Kiev. Prim-planul atenției publice este acaparat de loviturile aeriene din Orientul Mijlociu, în timp ce tema efortului pentru o pace durabilă în Ucraina este împinsă spre subsolul agendei internaționale.
Slăbește totodată muniția occidentală a rezistenței militare a Ucrainei, în contextul evoluțiilor militare din Orient. Vizita de la București a liderului ucrainean are astfel ca obiectiv și securizarea continuării și consolidării sprijinului României, pe multiple paliere (deschiderea negocierilor de aderare, sprijin umanitar, logistic, financiar și tehnico-militar, sprijin politic prin susținerea pachetelor UE de sancțiuni etc.). România va continua și își va consolida sprijinul pentru Ucraina, iar cooperările româno-ucrainene vor fi esențiale pentru stabilitatea și securitatea întregului continent european, nu doar a regiunii – acestea vor fi, mâine, mesajele strategice pe care le vor enunța, cel mai probabil, cei doi președinți în urma discuțiilor lor de la București.
Vor urma reuniuni europene/regionale importante (d.e. reuniunea Consiliului European, din 19-20 martie) din perspectiva consolidării capacității Uniunii Europene de reacție la crize și altor teme relevante precum competitivitatea economică și energia, provocările extinderii Uniunii, continuarea sprijinului pentru Ucraina etc.
În plan regional, Summitul B9 din 13 mai a.c. de la București și conflictele aflate în desfășurare în regiunea Mării Negre și în Orientul Mijlociu vor aduce, de asemenea, reconfigurări relevante în planul securității regionale (Marea Neagră, Europa de Sud-Est) și în general pe continentul european. România încearcă să rămână relevantă în formatele care contează în plan regional și să-și consolideze profilul pro-activ în aceste formate.
Contextul tactic este în continuare dificil și impredictibil, iar România trebuie să își creeze o capacitate sistemică de răspuns la provocările imprevizibile, capacitate bazată mai ales pe o bună predicție a acestora, pe politici și măsuri pro-active. În acest context, relațiile noastre bilaterale cu Polonia și Ucraina, care se pot consolida substanțial prin vizitele oficiale de la Varșovia și București, vor fi relevante pentru clarificarea conturului raporturilor de putere din regiune.
Președintele Ucrainei efectuează o vizită oficială la București în contextul tensionării fără precedent a relațiilor bilaterale dintre Kiev și Budapesta, al căror punct simbolic de înaltă tensiune îl reprezintă adoptarea, ieri, de către Adunarea Națională a Ungariei, a unei rezoluții prin care forul legislativ maghiar „respinge aderarea Ucrainei la UE, finanțarea în continuare a războiului și eforturile de transformare a Uniunii Europene într-o alianță militară și solicită guvernului maghiar să nu sprijine lansarea negocierilor de aderare cu Ucraina și să se opună aderării acesteia la UE”.
Perspectiva sumbră pentru Ucraina generată de poziția Ungariei ar putea rămâne și după alegerile parlamentare din aprilie, din Ungaria, în contextul în care tot mai multe voci de la Bratislava enunță imperativul preluării formale, de către Slovacia, a poziției ostile față de Ucraina în cazul unei schimbări a puterii politice la Budapesta odată cu aceste alegeri.
În acest context, rolul și sprijinul României față de Ucraina sporesc, iar Kievul este conștient de relevanța în creștere a României în ansamblul politicilor europene care pot impacta pozitiv viitorul Ucrainei (aderarea la UE, sprijinul pentru rezistența militară, sprijinul pentru o pace justă, reconstrucția post-conflict etc).
Noi obstacole conjuncturale sabotează povestea de succes a candidaturilor de aderare a UE a Ucrainei și Republicii Moldova. Confruntată cu boicotul Budapestei (și conștientă că în surdină aude și voci similare oponente care cresc în intensitate la Bratislava), Ucraina se înverșunează să rămână în paradigma simultaneității deschiderii negocierilor de aderare la Kiev și Chișinău. În acest context, obiectivele europene de etapă ale Chișinăului rămân captive boicotului maghiar împotriva Kievului, iar efectele sociale negative generate de noile obstacole riscă să amplifice oboseala socială a extinderii în Republica Moldova și, desigur, să pună în primejdie calendarul optimist de aderare de jure la UE a Republicii Moldova asumat de puterea pro-europeană de la Chișinău.
România se găsește astfel în postura ingrată de a se exprima ambiguu sau volatil pe această temă, strânsă în menghina implacabilă a unor realități politice generate de Budapesta: o susținere fermă a principiului deschiderii simultane a negocierilor de aderare pentru Ucraina și Republica Moldova ar răspunde nevoii de sprijin a Ucrainei, dar ar prelungi captivitatea gri a Republicii Moldova, țară pentru care România își asumă în mod plenar susținerea paradigmatică a parcursului ei european, inclusiv cu termenele de etapă asumate în prezent de autoritățile de la Chișinău.
Succesele europene pot fi reversibile, din păcate, și la Chișinău. Punctul de ireversibilitate a căii europene a Republicii Moldova nu a fost atins încă, în pofida tonurilor triumfaliste care domină spațiul public. Iar opțiunea europeană a Ucrainei are în față încă un drum sisific, căruia nu i s-au pus încă acceleratorii de parcurs, în condițiile unui război a cărui pace este încă foarte departe.
Discuții bilaterale relevante, româno-ucrainene, au și vor avea loc pe tema cooperării în domeniul derulării programelor de achiziții și producție de armament implementate pe baza Programului SAFE „Acțiunea pentru securitatea Europei” al Uniunii Europene. Ucraina deține un know-how considerabil în tehnologia sistemelor anti-dronă (producție și utilizare pe câmpul de luptă) ce poate reprezenta un fundament solid pentru cooperări punctuale în acest domeniu, după modele deja patentate în alte țări europene.
Programul SAFE poate reprezenta o “gură de oxigen” pentru colaborarea româno-ucraineană, în domeniul militar și civil. Pentru România, este relevant nu doar ca programul SAFE să genereze achiziții de echipamente militare, ci, mai ales, acesta să creeze platforme de producție pe teritoriul național, să relanseze cu adevărat industria de apărare a României. Oportunitatea derulării Programului SAFE pentru România ar fi parțial ratată dacă accentul va fi pus iarăși pe achiziție, în detrimentul producției proprii.
Și programele civile din alocările Programului SAFE vor avea o relevanță deosebită pentru Ucraina și pentru dezvoltările relației bilaterale, având în vedere că acestea acoperă nevoi de dezvoltare a infrastructurii (construirea segmentelor din Autostrada „Moldovei” A7 Pașcani – Suceava – Siret și Autostrada „Unirii” A8 Moțca – Iași – Unghen) ce pot facilita o mobilitate militară sporită în situații de necesitate.
Programul SAFE oferă oportunități considerabile pentru cooperarea dintre București și Kiev, în domeniul militar și civil. Cooperările posibile în cadrul Programului SAFE vor testa și pot prefața capacitatea ambelor țări de a asigura o participare activă a României la programele viitoare ale reconstrucției post-conflict a Ucrainei. Un succes al cooperării bilaterale româno-ucrainene în Programul SAFE va pava viitoare cooperări de amploare în domeniul reconstrucției Ucrainei.
Cu siguranță, agenda bilaterală va include discuții privind cooperarea celor două țări pe tema viitoarei arhitecturi de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre. România așteaptă încă o decizie a Statelor Membre ale UE privind oferta sa de găzduire a viitorului Centru UE pentru securitatea maritimă la Marea Neagră. România are, în acest context, oportunitatea de a discuta cu partea ucraineană măsuri și inițiative ce pot susține, concretiza și substanțializa această ofertă – cel puțin prin cooperarea privind blocarea oricărei perspective a posibilității Federației Ruse de recreare, în nord-vestul bazinului Mării Negre, a capacităților anti-acces și interdicție de zonă (A2AD), facilitarea funcționării permanente a unor culoare maritime și fluvial-maritime, dezvoltarea infrastructurilor portuare și protecția infrastructurilor critice din acvatoriu.
Achiziționarea recentă a Portului Internațional Liber Giurgiulești oferă totodată României un acces robust la infrastructuri ce pot fi utilizate creativ pentru libertatea de navigație în zonă, stimularea transportului și tranzitului de mărfuri, operarea unor hub-uri utile în procesul de reconstrucție post-conflict a Ucrainei în zona de sud / maritimă etc. Și aceste oportunități pot fi discutate cu partea ucraineană, în contextul mai larg al proiectelor de dezvoltare a conectivităților în domenii precum energie, transport etc. (interconectări electrice/energetice, apropierea de piața europeană de energie a Ucrainei și Republicii Moldova, avansarea proiectelor de infrastructură, aprofundarea integrării regiunii în rețelele europene de transport), proiecte care sunt discutate prioritar în Formatul „Triunghiul Odesa” (România, Ucraina, Republica Moldova). Ar fi oportun, în evaluarea mea, dacă acest format ar face trecerea de la nivel ministerial la cel prezidențial.
Relația bilaterală are nevoie de o foaie de parcurs a Parteneriatului Strategic, enunțat de către ambele părți și formalizat în prezent prin Declarația Comună de la București, din octombrie 2023. O astfel de foaie de parcurs (road-map) ar substanțializa și ar concretiza intențiile ambițioase ale părților de ridicare a relației bilaterale la nivelul de Parteneriat Strategic.
Sunt mari așteptări și ale comunității românești din Ucraina privind desfășurarea acestei vizite oficiale la vârf. Comunitatea românească așteaptă o susținere, din partea statului român, a poziției sale privind aplicarea unei excepții de la criteriile generale privind constituirea liceelor academice în Ucraina, în cadrul actualei reforme a educației pre-universitare (comunitatea dorește menținerea rețelei de licee prin introducerea unor excepții privind numărul minim de elevi necesar pentru funcționarea unui liceu, similară facilităților acordate comunităților montane din unele raioane ale Ucrainei). Agenda bilaterală va include, cel mai probabil, și discutarea unor teme sensibile în domeniul funcționării structurilor religioase din cele două țări. Aici, relația bilaterală are nevoie de armonizarea sustenabilă a unor poziții divergente, pe mai multe paliere (înființarea și funcționarea Asociației religioase Biserica Ortodoxă Română din Ucraina vs recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe a Ucrainei), însă sunt sceptic că discuțiile de la București vor putea aduce decizii consensuale în acest domeniu.
Comunitatea românească din Ucraina are nevoie ca temele ei de interes să figureze pe agenda bilaterală, are nevoie de sprijin complementar din partea autorităților de la Kiev și București și, mai ales, are și nevoia simbolică de a fi menționată în comunicatele oficiale ale tuturor părților ca resursă paradigmatică a relației bilaterale strategice (ca și comunitatea ucraineană din România) și ca furnizor al unor contribuții active la războiul de apărare a Ucrainei.
Bucureștiul ar saluta, desigur, și o eventuală decizie a Kievului de a include România pe lista țărilor cu care va opera regimul dublei cetățenii.
Numeroase posibile proiecte de colaborare în domeniul securității regionale, în regim bilateral sau trilateral, vor fi discutate curând și la cea de-a treia ediție a Conferinței de Securitate în regiunea Mării Negre, care va avea loc, la Chișinău, la 23 martie a.c., cu prezențe notabile ale oficialilor și experților în securitate din cele trei țări (notă: am șansa de a putea reveni, de la fața locului, cu evaluări suplimentare în acest domeniu).
Prin vizita oficială a președintelui ucrainean la București, România și Ucraina au șansa de a-și mări culoarul și viteza spre Parteneriatul lor Strategic, dar și nișa de exprimare a intereselor lor comune în plan regional.
Dorin Popescu
