Sunt un om al cărții… (23 aprilie – Ziua mondială a Cărții și a dreptului de autor)

Sunt un om al cărții. De cum am însușit alfabetul, din clasa întâi și până în ziua de azi, iubesc cartea. Mi-a plăcut și îmi place să citesc. Am citit mii de cărți în viața mea și mă mândresc cu acest lucru. Cartea înseamnă înțelepciune, cunoștințe, bagaj de cuvinte. Citind te poți exprima coret, mânuiești limba la perfecție, poți discuta cu oricine, pe orice temă… Biblioteca a devenit din fragedă copilărie până în ziua de azi, unul dintre cele mai îndrăgite edficii, unde vin și revin cu plăcere oricând.

Sunt un om al cărții. În afară de faptul că mi-a plăcut să citesc, pe tot parcursul vieții am adunat cărți, formându-mi astfel o mare bibliotecă proprie. Pe unele le-am procurat, pe altele le-am comandat, am primit în dar de la mulți autori și la diferite ceremonii, unde a fost și este lansată, prezentată, adusă o carte. Am cărți în biblioteca mea proprie pe cele mai diferite teme: cărți pentru copii, pe care le-am cumpărat încă copil fiind, dar și matură deja, povești, literatura clasică universală, cea română, literatura contemporană, cărți ale autorilor bucovineni din toate timpurile, cărți cu tematică creștină, detective (mi-au plăcut dintotdeauna), fantastică, beletristică etc.

Sunt un om al cărții. Anume cartea m-a ajutat să ajung acolo unde am ajuns. Acum se folosesc mai puțin acele expresii, dar în copilăria mea se spunea adesea – Uite, cutare sau cutare a învățat carte. Sau ni se dădeau exemple de felul: – Vezi tânărul acela. A învățat multă carte. A ajuns medic, profesor, inginer… sau – O vezi pe doamna aceea… a învățat carte. Uite cine a ajuns în viață. Erau de fapt niște lecții de viață pe care ni le dădeau părinții. Iar noi, copii de 8, 9, 10 ani pe atunci, ne uitam încântați la acei oameni, care ni se dădeau drept exemplu, visând să ajungem și noi ca ei, domni cu multă carte… Apoi erau învățătorii și profesorii la școală. Oamenii aceștia minunați ce ne dădeau cunoștințe și ne învățau să iubim, să înțelegem,  și să prețuim cartea.

Sunt un om al cărții. Căci am învățat carte și mi-a fost dragă cartea. Am învățat bine la școală, mi-am continuat studiile la Universitatea din Cernăuți, la facultatea de limbi străine. Altoiesc deja de peste patru decenii dragostea de carte, de frumos, de adevăr, de viață, de valorile neamului, discipolilor mei de la liceul din satul Cupca, regiunea Cernăuți. Îi îndemn, alături de colegii mei, pe elevii de azi, chiar dacă sunt acuma telefoane, calculatore, rețele de socializare, bineînțeles că ele sunt necesare, în epoca modernă, nu putem neglija importanța și necesitatea lor, să citească, să prețuiască, să înțeleagă valoarea unei cărți.

Sunt un om al cărții. Căci din dragostea față de carte, din cele citite, din cunoștințele acumulate, am început și eu cu aproape 50 de ani în urmă, să scriu la ziare. Primul meu articol a fost publicat în toamna anului 1976, în unicul pe atunci ziar în limba moldovenească din regiunea Cernăuți, (așa se numea limba maternă în acea perioadă), „Zorile Bucovinei”, eu fiind elevă în clasa a 9-a a școlii medii din satul meu de baștină Pătrăuții de Jos, de pe Valea Siretului. Grație regretatului meu îndrumător de la „Zorile Bucovinei”, neuitatului ziarist și poet Vasile Hlopin (pseudonimul literar – Vasile Izvoran-Cernăuțeanu), acel articol a văzut lumina tiparului și a fost de bun augur. Or, de atunci, și până în ziua de azi am deja publicate, cred că aproape vreo 3000 de articole în circa 100 de publicații în diferite limbi, din diferite părți. Prioritatea având-o cele din ziarele și revistele noastre bucovnene și desigur, cele în limba maternă.

Sunt un om al cărții. Scriind mai întâi prin ziare și reviste despre diferiți oameni și diferite evenimente, am hotărât cu mai mulți ani în urmă să adun unele dintre aceste scrieri și publicații între copertele cărților. Din dragoste de carte am scris și publicat circa 30 de cărți proprii și sunt îngrijitoare de ediție a altor 20 de cărți ale altor autori, unii dintre ei nici nu mai erau în viață, când le-au apărut cărțile. Mă refer aici la îndrumătorul meu Vasile Izvoran-Cernăuțeanu și la cartea sa „Toamna crizantemelor albe”, dar și la regretata folcloristă din Cupca, Magdalena Morar și la cartea ei „Viața trece, amintirile rămân…”.  Am mai contribuit parțial la lectura, corectura, redactarea unor cărți ale câtorva autori mai mult sau mai puțin cunoscuți din zonă.

Sunt un om al cărții. De peste trei decenii și jumătate conduc cenaclul literar „Lămâița” la liceul din Cupca. Discipolii mei au publicații în diferite ziare și reviste atât pentru copii, cât și pentru maturi. Cu câțiva ani în urmă am scos de sub tipar cartea „Muguri pe ramul creației” unde am adunat cele scrise și publicate de foștii mei elevi între copertele unui volum de circa 320 de pagini. La vreo doi ani după acel evenment am scos și o broșură „Începătorii”, având deja înserate poeziile elevilor îndrăgostiți de frumos, din satul meu natal Pătrăuții de Jos. Anii trec, alți copii acuma scriu, publică, dar cele scrise și publicate atunci, vor rămânea în istorie.

Sunt un om al cărții. Am participat și particip la zeci de prezentări sau lansări de carte, întruniri literare, conferințe și Simpozioane unde sunt și se donează cărți, se lansează,  se vorbește despre cutare sau cutare volum ce apare anual sau trimestrial. Alături de cărți, almanahurile, revistele, calendarele, bucletele ce sunt lansate, de asemenea merită atenția noastră. Cu plăcere le adun în biblioteca mea, dar și pentru biblioteca satului de baștină, a liceului din Cupca, a bibliotecii muzeului de la liceu, în bibliotecile personale ale iubitorilor de carte.

Sunt un om al cărții. Căci ziua de 23 aprilie a fiecărui an nu este nu numai Ziua cărții, dar și a dreptului de autor. Deacea azi felicitându-i pe toți colegii mei de condei – poeți, prozatori, romancieri,  publiciști, ziariști, aduc sincere felicitări și tuturor autorilor de manuale, crestomații, îndrumare metodice, dicționare, enciclopedii, monografii, cronologii, autorii traducerilor, textierii, ș. a. Totodată merită pomeniți și cei care scriu texte pentru anumite ceremonii,  felicitări, diplome, documente de toate tipurile, acte,  adeverințe etc, căci de toate acestea vrem noi uneori sau nu, avem nevoie. Așa că această zi este a tuturor celor care scriu și autorii tuturor tipurilor de scrieri. Tuturor succese în ceea ce fac, pană inspirată scriitorilor, autorilor de cărți, și succese tuturor celorlalți care scriu, compun, publică. Doamne ajută!

                    ELEONORA SCHIPOR